Fostul dictator Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit azi 102. ani. Înainte de 1989, 26 ianuarie, ziua ”cârmaciului”, era o veritabilă sărbătoare națională și un prilej de a proslăvi personalitatea ”marelui conducător”.
În presa vremii, Ceauşescu era catalogat drept ”cel mai iubit fiul al poporului”, mare revoluționar cum alții nu-s. Desigur, descrierea dictatorului nici nu putea suna altfel, fără cuvinte care să îl ridice în slăvi. „Înflăcărat revoluţionar şi patriot, eminent conducător de partid şi de stat, ctitor al patriei socialiste libere şi suverane, militant de frunte al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu întruchipează, în personalitatea sa de excepţie, cele mai de seamă virtuţi ale poporului român, situându-se la loc de cinste în pleiada iluştrilor bărbaţi ai neamului, care, în multimilenara istorie naţională, şi-au pus cu putere însemnele geniului lor creator asupra destinelor poporului, ale patriei române”, nota ziarul maramureșean „Pentru socialism” în ediția din 26 ianuarie 1985.
„Sărbătorirea, în acest an, a Zilei de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu are loc în condiţiile în care întregul nostru popor, mândru de măreţele realizări dobândite în cele peste patru decenii de libertate, de perspectivele luminoase deschise de Congresul al XIII-lea al partidului, cu clarviziune jalonate în magistralul Raport prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu – adevărată cartă-program a muncii şi vieţii noastre -, îşi manifestă hotărârea fermă de a-şi mobiliza energiile creatoare, spre a depăşi greutăţile cauzate de această iarnă şi a cinsti cu noi şi însemnate succese în producţie împlinirea a două decenii de la istoricul Congres al IX-lea al PCR”, mai scriau cei de la „Pentru socialism” în acea ediție.
Păreri și păreri
La 30 de ani de la revoluţie, majoritatea celor care au trăit acele vremuri sunt de părere că a fost o perioadă tristă, un soi de noapte a minții. Desigur, sunt și oameni care au alte păreri.
„A fost o perioadă foarte grea pentru România. Era îngrozitor în acea perioadă. Nu aveai dreptul la libera exprimare. Trebuia să ai grijă ce vorbești și cu cine, să nu vorbești de rău despre regim, că te puteai trezi cu vreo plângere pe la Securitate. În ultimii ani de comunism, abia aveai ce pune de mâncare pe masă. În alimentări și aprozare produsele erau puține și de proastă calitate. La televizor vedeai numai despre realizările lui Ceaușescu, pe toate coperțile cărților și manualelor era numai Ceaușescu, ba mai mult, trebuia să te pregătești să îl ridici în slăvi cu ocazia tuturor sărbătorilor. Când venea în Baia Mare, eram luați de la întreprindere și aliniați încât să îl adulăm. Nu mai era numai un lider de țară, devenise deja un zeu. Cultul personalității proprii a adus numai dezavantaje omului simplu”, consideră Mihai, un băimărean.
„Sunt multe lucruri care erau mai bune atunci. Cele mai multe blocuri pentru populație s-au construit pe vremea lui, după 1989 abia s-au construit câteva în Baia Mare. Pe vremea lui toată lumea avea de lucru, nu existau șomeri care aveau voie să tragă mâțul de coadă. S-au construit străzi, acum ni se spune, an de an, că nu avem bani de autostrăzi. Ce să mai vorbim despre spitale? Câte sunt de pe vremea lui și câte sunt de după revoluție? Sigur că existau și multe lipsuri, dar viața era altfel, chiar și copilăria se simțea altfel. Pe atunci se socializa mai mult, iar oamenii parcă erau ceva mai uniți. Poate că e și vina politicienilor care au venit după Ceaușescu. Au adus numai dezamăgiri”, e de părere Elena, din Baia Mare.
Biografia unui dictator
Ceaușescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, la Scornicești. Familia Ceaușescu era una de țărani, cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai susținea familia din croitorie. „Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și înjura…”, spunea despre preotul din Scornicești. Mama lui, Alexandrina, era o femeie supusă și muncitoare. Casa lor avea două camere, iar mâncarea de bază era mămăliga. Nicolae a făcut patru clase la școala din sat, în care învățătorul preda într-o sală cursuri simultane pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil. La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu a plecat la București, unde s-a angajat ca ucenic de cizmar, se arată într-o descriere făcută de National Geographic.
În noiembrie 1933 a devenit membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. A fost arestat prima oară în 1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 a fost atras în Comitetul raional din Negru unde a lucrat până în august când a fost desemnat să muncească în mișcarea antifascistă. Au urmat încă trei arestări, după care, după eliberarea din arest, Ceaușescu a dispărut pentru o vreme, el povestind în autobiografia sa de după război că a activat în rețelele comuniste din Oltenița și „regionala Prahova”. După cel de-al doilea război mondial, a devenit secretar al Uniunii Tineretului Comunist, subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii, ministru adjunct la Apărare Națională, respectiv șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, devenind general fără a face armata, se arată în documentele Arhivelor Naționale. La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român. Una dintre primele acțiuni ale lui Ceaușescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. A fost începutul perioadei cunoscute ca ”epoca de aur”… O perioadă în care oamenii se așezau la coadă cu noaptea în cap pentru un kilogram de zahăr și un litru de ulei, când copiii învățau seara câte două, trei ore la lumina lumânării, fiindcă se lua curentul, când dacă spuneai ceva contra regimului erai prigonit, când trebuia să aplauzi la comandă un ins rudimentar care se credea buricul pământului. (C.Ț.)
