19 decembrie 2013 – La Baia Mare fost inaugurat Atelierul Memorial Gheza Vida - 5 ore în urmă
Două intervenții ale salvamontiștilor maramureșeni în ultimele 24 de ore - 8 ore în urmă
Moș Crăciun, pompierii și dilema de la ISU - 9 ore în urmă
România achită o datorie veche de peste 30 de ani către Statele Unite - 9 ore în urmă
Daruri de la jandarmi pentru copiii unei case de tip familial din Baia Mare - 10 ore în urmă
Jandarmii în vizită la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” din Baia Mare - 11 ore în urmă
Revoluția Română, 18 decembrie 1989, Timișoara: Ziua tinerilor secerați de gloanțe pe treptele Catedralei - 12 ore în urmă
CS Minaur joacă în deplasare ultimul meci din acest an - 12 ore în urmă
Dansatorii maramureșeni Luca Mădăras Aluaș – Hannah Gomboș, pe prima treaptă a podiumului la Campionatul Național de Clase al României şi la Cupa Mystic - 12 ore în urmă
„Colindăm în Țara Codrului”: Spectacol de colinde la Asuaju de Sus - 13 ore în urmă
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, a Nistoreștilor
Localitatea Săliștea de Sus este atestată documentar în anul 1365. Se spune că la început, ar fi fost două localități, așezate de o parte și de alta a râului Iza care ulterior s-au contopit.
În anul 1860 a fost construită biserica de lemn care poartă hramul „Sfântului Nicolae”. I-a rămas denumirea de biserica Nistoreștilor deoarece se spune că a fost ridicată de către o familie înstărită, descendentă a unui anumit Nistor. Mai târziu biserica a fost incendiată de tătari, în anul 1717 și a fost salvată de o femeie care, singură a cărat apă cu găleata, reușind să stingă focul.
Restaurarea ei a fost făcută în anul 1965. Treizeci și șase de ani mai târziu s-au făcut reparații la acoperiș iar în perioada 2005-2006 s-a lucrat la reabilitarea structurii și s-a stabilizat pictura murală în pronaos și naos.
Biserica a fost construită din lemn de brad iar pridvorul original a fost mărit cu aproximativ 6 metri, după Primul Război Mondial.
Singura biserică cu două turnuri-clopotniță din Maramureș
Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi, din care doi, mai apropiați, au fost uniți cu arcada cununei prin îmbinări asimetrice realizate în etape diferite.
Acoperișul se unește deasupra pridvorului și absidei, punând în evidență turnul clopotniță principal.
Pictura de pe bolta bisericii a fost executată de către un zugrav, căruia nu i se știe numele. I se spunea „pictorul de la Sighet.”
Patrimoniul mobil al bisericii constă într-o cruce de lemn pictată pe ambele fețe și icoane pe lemn vechi.
Lăcrimioara ZOTA
















