Vișeu de Sus, repere istorice și atestări documentare - 1 oră în urmă
Știința Explorări, la al 12-lea eșec din campionat - 2 ore în urmă
Spaimă și multe întrebări pe Aeroportul Internațional Maramureș - 3 ore în urmă
Performanțe remarcabile pentru sportivii Academiei de Șah Maramureș la Campionatul Național Școlar „Elisabeta Polihroniade” - 3 ore în urmă
Echipa de robotică sigheteană Tech-X a strălucit la „Meet The Techs” Satu Mare: strategie, pasiune și rezultate remarcabile - 4 ore în urmă
Antrenorul Minaurului, Joao Florencio, după înfrângerea cu Bistrița: „Am avut prea multe jucătoare bune cu probleme medicale” - 4 ore în urmă
Întâmpinarea Domnului – tradiții creștine și obiceiuri populare - 4 ore în urmă
2 februarie 1952 – S-a născut poetul Mircea Petean - 4 ore în urmă
Avertizare importantă de la Salvamont – atenție sporită în Munții Gutâi! - 5 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, luni 2 februarie 2026 - 6 ore în urmă
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, a Nistoreștilor
Localitatea Săliștea de Sus este atestată documentar în anul 1365. Se spune că la început, ar fi fost două localități, așezate de o parte și de alta a râului Iza care ulterior s-au contopit.
În anul 1860 a fost construită biserica de lemn care poartă hramul „Sfântului Nicolae”. I-a rămas denumirea de biserica Nistoreștilor deoarece se spune că a fost ridicată de către o familie înstărită, descendentă a unui anumit Nistor. Mai târziu biserica a fost incendiată de tătari, în anul 1717 și a fost salvată de o femeie care, singură a cărat apă cu găleata, reușind să stingă focul.
Restaurarea ei a fost făcută în anul 1965. Treizeci și șase de ani mai târziu s-au făcut reparații la acoperiș iar în perioada 2005-2006 s-a lucrat la reabilitarea structurii și s-a stabilizat pictura murală în pronaos și naos.
Biserica a fost construită din lemn de brad iar pridvorul original a fost mărit cu aproximativ 6 metri, după Primul Război Mondial.
Singura biserică cu două turnuri-clopotniță din Maramureș
Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi, din care doi, mai apropiați, au fost uniți cu arcada cununei prin îmbinări asimetrice realizate în etape diferite.
Acoperișul se unește deasupra pridvorului și absidei, punând în evidență turnul clopotniță principal.
Pictura de pe bolta bisericii a fost executată de către un zugrav, căruia nu i se știe numele. I se spunea „pictorul de la Sighet.”
Patrimoniul mobil al bisericii constă într-o cruce de lemn pictată pe ambele fețe și icoane pe lemn vechi.
Lăcrimioara ZOTA















