208 șefi de promoție din Maramureș au fost răsplătiți pentru rezultatele deosebite - 10 ore în urmă
Cum să îmbunătățești calitatea sunetului unui instrument muzical second hand? - 10 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Cu cât devii mai conștient de ceea ce gândești, cu atât este mai ușor să te separi de gândurile tale” - 13 ore în urmă
Vor avea loc zilele spiritualității și culturii la Mănăstirea Rohia; Se împlinesc 60 de ani de la eliberarea din închisoare a marelui Nicolae Steinhardt - 14 ore în urmă
Impresiile artiștilor Taberei de creație de la Ardud, la vizitarea Muzeului Memorial Gheza Vida - 14 ore în urmă
Ne mai despart câteva ore de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris - 16 ore în urmă
PS Iustin: „Îi purtăm în suflet pe bătrânii noștri care sunt memoria vie a familiei, a comunității, a neamului. Ei sunt o istorie, o carte deschisă” - 17 ore în urmă
Copiii din Vișeu de Sus au pornit într-o aventură tradițională - 17 ore în urmă
Ateliere pentru elevi și profesori la Școala de vară „Merito” - 17 ore în urmă
Mai multe servicii prestate gratuit de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - 19 ore în urmă
Aducere aminte: „În perioade grele, de foamete, o mâncat oamenii și fărină de coceni”
Centrul Culturii Tradiționale Maramureș ne reamintește cum era pe vremea când o fost foamete. Povestea maramureșenilor care au trăit atunci te pune cu adevărat pe gânduri și te faci să fii mai mulțumitor față de ce ai.
„În perioade grele, de foamete, o mâncat oamenii și fărină de coceni. O băgat în râșniță că atunci n-o fo moară. O fo așă două pietre puse p-olaltă cu o gaură la mijloc și acolo puneai câte-o mână de mălai. Râșnița avea o botă cu care se învârtea piatra. Asă o fărmat coceni, o băgat acolo și o făcut fărină de coceni.
Bunica mea o fo o femeie tare curajoasă. O încălecat calu, o pus șaua pă cal, atunci o fo tarniță, nu șă, și mergea până în Ungaria. O știut ungurește. De-acolo aducea mălai și grâu, sângură. Apoi și-o cumpărat cai și méré cu caru. Atunci o fo car de lemn, cu roți de lemn. O adus și sare. Oamenii săraci mergeau la oamenii mai înstăriți să lucre tătă zâua ca să primească mâncare” – de la Ana Mihnea, din Valea Stejarului; în Memoria Ethnologica, Obiceiuri din Valea Stejarului, Colecția Maria Mirela Poduț.
Acuma avem de toate, iar când rămânem fără de ele, încălecăm pe coșul de cumpărături și ne cumpărăm ce ne trebuie și, mai ales, ce nu ne trebuie.