Cu siguranță, cu toții ținem minte cum arătau casele bunicilor noștri, cum erau împodobite. Cu blide, cu șterguri, cu țoluri colorate ș.a. Era simplu, dar atât de frumos!
Azi, cu ajutorul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș aflăm mai multe despre aceste textile de interior.
Textilele de interior sunt „ștergarele” („ștergurile”) de rudă confecționate din cânepă sau bumbac, săculețele de perini, ștergătorile, fățoile de masă și țolurile. Țolurile se așezau pe rudă, pe laiță sau pe cai. Acestea se țeseau la război și erau colorate cu vopsele naturale extrase din diferite plante. Culorile predominante erau albul, roșul, albastrul, verdele, galbenul și negrul. Pe țoluri se desenau cu migală motive geometrice, purtând diferite semnificații: în roate, în ciocane, în stele, scărițe, gioc, brăduț. Culorile se obțineau din zeamă de varză, foi de ceapă, scoarță de arin, coajă de nucă verde, romaniță, frunză de mălin, scoarță de stejar, flori de tei, lut, frunze de tutun.
Iată ce își amintește Dochița Godja din Oncești, din perioada tinereții: „Ne scula mama la 5. Ioi, câte 200 de râs de pânză am țesut. Și api zâce mama: „Întinde tiara bine! Dă cât îi puté! Să sie pânza bătută. Atunci ce-ai făcut cu mâna ta, ai avut. Sfetăre, lipideauă, cămeși, haine-n spate, lecrece, gube, saci de moară. Am și amu saci de aceia. D-api câtă pânză am. Ioi, bună-i ceie de cânepă. Știu că avém cânepă colo-n grădină la voi, că acolo o fo tare bun pământu” (din colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica Nr. 62-63).
Maria Șerba din Călinești povestește: „La cămașă se face pana bradului, la cămăși cu feresti, vârvuri de brad. Eu am tors, am vopsit cu culori vegetale preparate acasă, am țesut. Am vopsit cu hrean, cu frunză de țelină, plante care au clorofilă, din toate poți scoate culoarea verde. Eu știu că am țesut, am fost și în șezătoare, nu mult, da am fost. Eu eram mai fetișoară, făceam cum fac celelalte. Eram mai mult cu școala. Acolo am învățat să torc, să țes, să cos, de toate am învățat. Și ne-am respectat cu toții, respectul nu se dăruiește, se câștigă. I-am respectat, m-au respectat.” (tot din colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica Nr. 70-71).
Foto: Felician Săteanu
