Revenire la CSM Știința Baia Mare - 7 ore în urmă
Eleve din Maramureș premiate la Festivalul-concurs Interjudețean ,,Cap de primăvară, talente din școală” - 8 ore în urmă
40 de elevi ai școlilor de poliție învață meserie la IPJ Maramureș - 8 ore în urmă
În prima zi a Postului Mare: Oana Bozga-Pintea și Deți Iuga au lansat videoclipul pricesnei „La Tine vin, Iisuse, iar” - 9 ore în urmă
Diaspora românească este în fața unei amenințări politice la Londra - 9 ore în urmă
Urmărire în Sighet a unei mașini conduse de un bărbat beat și fără permis - 9 ore în urmă
Două zile excepționale în care Maramureșul și folclorul său autentic au fost în sărbătoare - 10 ore în urmă
„Copiii care nu au văzut niciodată muntele” au ajuns la Centrul Cultural START din Târgu Lăpuș - 10 ore în urmă
Ansamblul Folcloric „Mara” – tradiție românească celebrată în Danemarca - 11 ore în urmă
Festivalul Pegas Winter desfășurat la Cluj-Napoca a adus rezultate binemeritate pentru Academia de Șah Maramureș - 11 ore în urmă
24 februarie: „Dragobetele sărută fetele”
Dragobetele („Cap de primăvară, Sântion de primăvară, Însoțitul păsărilor, Logodna, Năvalnicul”) reprezintă sărbătoarea cu dată variabilă, care se celebrează, în funcție de zonă, în 24 – 28 februarie sau în perioada 1 – 25 martie.
Sărbătoarea, corelată cu împerecherea păsărilor, dragostea curată a tinerilor și cu apariția primelor flori ale primăverii este specifică sudului țării, însă cu timpul a fost preluată și de către celelalte zone. Din cauza diferențelor de temperatură, în zona noastră, Dragobetele se sărbătorește cu o diferență de două-trei săptămâni în comparație cu sudul țării.
Dragobetele, reprezentare mitică a dragostei, este identificat în mitologia romană cu Cupidon – zeul dragostei, în mitologia greacă cu Eros – zeul iubirii, iar în mitologia românească cu Năvalnicul – personificare a dragostei pătimașe. Potrivit unor legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia, un flăcău chipeș și iubăreț, care seducea femeile ce îi ieșeau în cale. În alte legende, Dragobete era un tănâr cu părul negru ca abanosul și ochii verzi ca iarba, care reușea să trezească iubirea în inima tinerelor doar cântându-le din fluier.
În credința populară, de Dragobete păsările se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să își construiască cuiburile în care își vor crește puii. Bătrânii spuneau că, în această zi, păsările care își alegeau perechea, rămâneau împreună pe viață, iar cele care nu își găseau perechea, nu mai faceau pui până în ziua de Dragobete a anului următor.
Asemenea zburătoarelor era văzută și relația dintre doi tineri. În momentul căsătoriei, tinerii jurau să fie împreună pentru tot restul vieții, deoarece, în lumea satului tradițional nu se punea problema divorțului. În unele zone, fetele și feciorii obișnuiau să meargă în pădure să culeagă primele flori ale primăverii: ghiocei, brânduși; făceau buchețele mici, pe care apoi le puneau la icoană și le păstrau până la Sânziene, când le aruncau pe o apă curgătoare pentru împlinirea dorințelor în dragoste. Pe drum, la întoarcerea din pădure, se striga „Dragobetele sărută fetele”, fetele fiind prinse de băieți și sărutate.
„Eu cu dor, mândru cu dor
Amândoi din depărcior,
Eu cu dor, mândru așe
Mare deal ne despărțe
Mare deal și cu pădure
Cu zmeură și cu mure.
Hai pădurea s-o tăiem
Murele să le mâncăm
Și noi să ne adunăm.
Să tăiem mândruț codru
Să ne adunăm doru.”
(Colecția Dumitru Iuga)
Sursa: Muzeul Satului Baia Mare (muzeograf Gabriela Filip)
Foto: Gabriel Motica















