Pe 18 februarie 1916, s-a stins din viață Elisabeta a României, prima regină a țării și o personalitate remarcabilă a culturii europene. Născută la 17 decembrie 1843, în Neuwied, Germania, sub numele de Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, ea a devenit soția lui Carol I și a domnit alături de acesta, dedicându-se artei, literaturii și filantropiei.
După căsătoria cu Principele Carol în 1869, Elisabeta a îmbrățișat cu pasiune cultura și tradițiile românești. Sub pseudonimul literar Carmen Sylva, care se traduce prin „Cântecul pădurii”, a publicat peste 50 de volume de poezii, proză și piese de teatru, contribuind semnificativ la promovarea literaturii române în Europa. A tradus opere ale poeților români, precum Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri, făcându-le cunoscute publicului occidental.
Regina Elisabeta a fost, de asemenea, o susținătoare ferventă a artelor și a tinerelor talente. L-a sprijinit pe tânărul compozitor George Enescu, pe care l-a numit „copilul meu de suflet”, și a fost o prietenă apropiată a scriitoarei Elena Văcărescu. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, a organizat spitale de campanie și a înființat „Societatea Regina Elisabeta”, care oferea asistență medicală și sprijin material celor nevoiași.
Talentul literar al Reginei a fost recunoscut pe plan internațional. În 1888, a primit prestigiosul Premiu Botta al Academiei Franceze pentru volumul „Les Pensées d’une reine” („Cugetările unei regine”). De asemenea, a fost distinsă cu titlul de „Bard al Scoției” în 1890, o onoare rar acordată unei personalități din afara Marii Britanii.
Regina Elisabeta a întreținut corespondențe cu personalități marcante ale vremii, precum scriitorul francez Pierre Loti și compozitorul Charles Gounod. Opera sa a fost apreciată de figuri literare precum Mark Twain și Vincent van Gogh, care au remarcat profunzimea și sensibilitatea scrierilor sale.
Regina Elisabeta a fost înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș, alături de soțul ei, Carol I. Moștenirea sa culturală și filantropică continuă să inspire generațiile următoare, fiind un simbol al dedicării și al iubirii pentru artă și umanitate.
Vasile Petrovan
