Azi, 28 iunie, se împlinesc 111 ani de la nașterea Elisabetei Rizea, eroină a luptei anticomuniste din România. A fost un model de credință și demnitate.
28 Iunie 1912;
Domnești, Argeș;
agricultor;
12 ani;
Piteşti, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc, Arad;
06 octombrie 2003;
Cimitirul din Nucșoara.
„Au venit, maică, nenorociţii ăştia de comunişti la putere şi ne-au luat tot: părul din cap, pământul, căruţa. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul!”, spunea aceasta.
„Apoi, m-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. «Spune!» Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota și am rămas în ie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampă din casa boierului. Coada era groasă. Eram și eu altfel la 38 de ani… Cârnu mi-a tras scaunu’. Ălălalt mi-a tras și masa. Coada mi-a rămas în cârlig și eu am căzut la pământ. Așa mi-au smuls păru’. Da’ tot nu i-am vândut”, mai mărturisea eroina, potrivit paginii Sfinții Închisorilor.
A fost nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948. Împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul Arsenescu-Arnăuțoiu – eroi ai rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului.
