Victorie pentru CS Minaur în fața Rapidului - 5 ore în urmă
Breb se pregătește de sărbătoare: Jocul Satului adună feciorii și fetele la Căminul Cultural - 7 ore în urmă
Un mesaj al naționalei pentru suporteri - 7 ore în urmă
Coașul păstrează tradiția: Se organizează șezătoare pe 14 februarie - 7 ore în urmă
Un bărbat cu permisul reținut a fost prins conducând prin oraș cu 94 km/h - 8 ore în urmă
Programul de plecări voluntare de la Dacia oferă sume compensatorii ce ajung la 41.000 de euro - 10 ore în urmă
Baia Mare devine capitala roboticii pentru o zi: „Maramu’ Robotics Festival”, ediția a III-a, are loc în 7 februarie - 10 ore în urmă
ANUNȚ IMPORTANT: Măsuri urgente la Podul Abator din Sighetu Marmației - 10 ore în urmă
CS Minaur a adus un portar care a câștigat Cupa României și Supercupa - 10 ore în urmă
Astăzi este Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului - 12 ore în urmă
Persoană cu dizabilități de-o viață, actor remarcabil de-o seară; una cu adevărat specială
E adevărat că, în ultima vreme, mai în fiecare zi marcăm câte ceva; de la ziua femeii și – în oglindă -a bărbatului, la chestiuni excentrice (vezi Ziua acelor rupte, care se sărbătorește în 8 decembrie în Japonia), la altele extrem de serioase (ca să rămânem la 8 decembrie – Ziua Constituției României, dat fiind că a fost votată prin referendum la 08.12.1991, dar care a trecut nebăgată în seamă). La fel de adevărat e că marcăm – dacă totuși o facem – și-a doua zi uităm.
De aceea încerc să prelungesc semnificația datei de 3 decembrie: Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Care, în Baia Mare a fost sărbătorită într-un mod cu totul aparte, la Teatrul municipal Baia Mare. E drept că abia a doua zi, dar asta dintr-un motiv cât se poate de obiectiv: în seara zilei de 4 decembrie era programat spectacolul ”Povești din bucătărie”.
Pentru cine nu a văzut spectacolul, trebuie precizat că textul care stă la baza sa pornește de la experienţele personale şi amintirile echipei. Practic, actorii se interpretează pe ei înșiși, prin mai multe monologuri, care se întretaie, dar cu destul de puține dialoguri și interacțiuni între ei. Oricum, nu e o vorba de strictețea din ”Copiii lui Kenedy” de Robert Patrick, regizat în 1980 de tânărul – pe atunci – Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Foarte Mic din București. Acolo monologurile se întretaie, dar nu există nicio interacțiune directă între personaje.
Pornind de la un spectacol existent și deja rodat, a apărut o idee inedită: introducerea a încă unui personaj, în consonanță cu semnificația Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități. Formula piesei era suficient de elastică, încât să permită acest lucru, fără a se sesiza „înnăditura”. Așa a apărut colaborarea dintre Teatrul Municipal, Asociația ASSOC și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș. A rezultat o reprezentație unicat, în care a mai fost integrat un personaj care, respectând convenția spectacolului, s-a interpretat pe sine însuși.

E vorba de Emeric Biro – Imi pentru apropiați – de la Asociația ASSOC. Adică un om din lumea persoanelor cu dizabilități care a reușit să afle cheia integrării și bucuria de a trăi. Și care poate fi un exemplu pentru ceilalți aflați în aceeași situație. Și, desigur, o potrivită portavoce a lor. O idee – și o realizare – excepționale. Cine ar fi văzut pentru prima dată acest spectacol în seara de 4 decembrie, ar fi fost convins că așa e piesa la fiecare reprezentație.
Merită de menționat și distribuția acestui spectacolul unic: Inna Andriuca, Eduard Trifa, Denisa Blag, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci, Dragoș Călin, Mircea Gligor, Petru Damșa & Emeric Biro.
Cred că a fost cea mai elegantă, cea mai de substanță și – de departe – cea mai puțin formală modalitate de a marca Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități; adică a a unor oameni de lângă noi, care merită să se simtă bine printre noi. Și asta în fiecare în fiecare zi din an.
Ananei GAGNIUC















