Reorganizarea administrativ-teritorială readuce în discuție viitorul comunelor și orașelor mici, într-un județ în care populația, distanțele și resursele economice diferă considerabil de la o localitate la alta. Dincolo de numărul primăriilor care ar putea fi comasate, schimbarea ridică o întrebare mai apropiată de viața oamenilor: cum poate fi reorganizată administrația fără ca accesul la serviciile publice să devină mai dificil?

Harta administrativă a României este, în bună măsură, rezultatul unei organizări concepute pentru o societate care arăta diferit de cea de astăzi. Între timp, populația multor localități a scăzut, oamenii s-au mutat spre orașe sau au plecat în străinătate, activitățile economice s-au transformat, iar nevoile comunităților au devenit altele. Primăriile au rămas însă, în mare parte, în aceleași structuri teritoriale, administrând comunități care nu mai au întotdeauna dimensiunea demografică și resursele economice din trecut. Această diferență dintre organizarea instituțională și realitatea localităților se află acum în centrul discuțiilor privind o posibilă reorganizare administrativ-teritorială a țării.

Subiectul a revenit în actualitate la 9 noiembrie 2026, când reprezentanții PSD au prezentat șase criterii pe baza cărora ar urma să fie analizată capacitatea unităților administrativ-teritoriale de a funcționa în actuala structură. Grupul de lucru coordonat de europarlamentarul Dragoș Benea propune evaluarea populației, a resurselor financiare, a capacității administrative, a legăturilor cu infrastructura de transport, a accesului la servicii esențiale și a dotărilor publice. Aceste elemente ar urma să formeze un sistem de evaluare prin care să poată fi identificate localitățile pentru care menținerea unei administrații independente este justificată și cele în cazul cărora ar putea fi analizată o comasare.

Pentru Maramureș, discuția are o semnificație aparte. Județul cuprinde 76 de unități administrativ-teritoriale, dintre care două municipii, 11 orașe și 63 de comune, răspândite într-un teritoriu în care există diferențe importante între localitățile apropiate de Baia Mare, comunitățile din Țara Lăpușului sau Țara Codrului și așezările din Maramureșul istoric. Potrivit datelor Recensământului din 2021, 34 de comune aveau mai puțin de 3.000 de locuitori, iar șapte orașe nu atingeau pragul de 10.000 de locuitori. Într-o analiză exclusiv demografică, acestea ar reprezenta 41 dintre cele 76 de unități administrativ-teritoriale ale județului, însă includerea lor într-o asemenea categorie statistică nu înseamnă că toate vor fi comasate.

Printre comunele mici se numără Poienile Izei, Bicaz, Oarța de Jos, Ariniș, Boiu Mare, Vima Mică sau Băsești, în vreme ce orașe precum Dragomirești, Cavnic și Săliștea de Sus au populații sensibil mai mici decât limita de 10.000 de locuitori utilizată ca reper în discuțiile despre clasificarea localităților urbane. În cazul acestora din urmă, o eventuală modificare a statutului administrativ ar necesita o decizie legislativă, simpla coborâre sub un anumit număr de locuitori neproducând automat transformarea unui oraș în comună.

Există însă o diferență importantă între dimensiunea economică a unei comunități și capacitatea financiară a administrației sale. O localitate în care primăria colectează venituri reduse nu este, prin aceasta, o localitate care nu produce nimic. Activitatea locuitorilor, gospodăriile agricole, micile afaceri, proprietățile și resursele locale nu se reflectă întotdeauna proporțional în veniturile bugetului local. În același timp, o primărie trebuie să suporte cheltuieli administrative relativ constante, indiferent dacă deservește o mie sau câteva mii de persoane. Salariile, întreținerea clădirilor, evidențele administrative și funcționarea serviciilor publice presupun resurse care, în localitățile cu populație redusă, pot depăși veniturile proprii disponibile.

De aici apare una dintre problemele pe care reorganizarea încearcă să le abordeze: posibilitatea ca mai multe comunități să fie administrate printr-o structură comună, cu un aparat instituțional mai restrâns și cu resurse financiare reunite. O asemenea formulă ar putea reduce anumite cheltuieli de funcționare, dar economiile efective ar depinde de modul în care ar fi organizate serviciile, de personalul necesar și de costurile tranziției. Comasarea administrativă nu înseamnă, prin ea însăși, că toate cheltuielile unei instituții dispar sau că resursele economisite se transformă automat în investiții.

În Maramureș, analiza unei asemenea schimbări trebuie să țină seama și de geografie. Două comune apropiate pe hartă pot avea legături rutiere dificile, iar un centru administrativ situat la o distanță aparent rezonabilă poate fi greu accesibil pentru persoanele vârstnice sau pentru cei care nu dispun de mijloace proprii de transport. Într-o localitate din apropierea unui oraș mare, deplasarea la un sediu administrativ comun ar putea fi relativ simplă. Într-o așezare izolată, aceeași modificare ar putea presupune un drum considerabil mai lung, cu atât mai mult în timpul iernii. Din acest motiv, distanța dintre primării nu spune întotdeauna cât de accesibile vor fi serviciile pentru locuitori.

O reorganizare ar putea însemna, de exemplu, că documentele și procedurile administrative sunt gestionate de o singură instituție pentru mai multe localități, în timp ce unele puncte de lucru rămân disponibile în fostele sedii. Ar putea însemna și dezvoltarea serviciilor electronice, astfel încât anumite cereri să nu mai presupună deplasări. Aceste posibilități nu sunt însă consecințe obligatorii ale comasării, ci soluții care ar trebui prevăzute în organizarea viitoarelor administrații.

La fel de importantă este și relația dintre o localitate și centrul administrativ de care ar urma să aparțină. Comunitățile nu sunt alcătuite numai din gospodării și drumuri, ci au o istorie proprie, un patrimoniu, instituții și forme de reprezentare construite de-a lungul generațiilor. Schimbarea apartenenței administrative nu presupune dispariția satului, a numelui său sau a identității locale, dar poate modifica locul în care se iau deciziile privind investițiile, serviciile și prioritățile comunității. Într-o administrație care reunește mai multe localități, distribuirea resurselor și reprezentarea intereselor fiecăreia devin, prin urmare, aspecte importante ale noii organizări.

Deocamdată, reforma se află în etapa propunerilor și a analizelor. Grupul de lucru al PSD intenționează să finalizeze un document în martie 2027, după consultări și evaluări realizate inclusiv la nivel județean. Scenariile prezentate au în vedere aplicarea schimbărilor în perspectiva alegerilor locale din 2028, fără afectarea mandatelor actualilor primari. Nu există, în prezent, o listă oficială a comunelor sau orașelor din Maramureș care urmează să fie comasate, după cum nu au fost stabilite definitiv nici noile delimitări administrative.

Înainte de orice schimbare a hărții, vor trebui clarificate atât costurile și avantajele financiare, cât și consecințele pentru locuitori. Modificarea limitelor teritoriale presupune, potrivit legislației actuale, consultarea prealabilă a cetățenilor prin referendum, iar reorganizarea serviciilor va necesita reguli privind funcționarea instituțiilor, patrimoniul, documentele și personalul administrativ.

Vasile Petrovan

Citește și:

Bustul lui Iuliu Maniu de la sediul PNȚCD din București ar putea ajunge la Sighetu Marmației

Lasă un comentariu