25 octombrie, Ziua Armatei Române, o sărbătoare în spatele căreia se ascund povești, coincidențe și curiozități mai puțin cunoscute

România sărbătorește astăzi, 25 octombrie, Ziua Armatei Române, la 82 de ani de la eliberarea orașelor Carei și Satu Mare, în ultimele confruntări pentru recuperarea nordului Transilvaniei, dar în spatele acestei date se află și câteva povești mai puțin cunoscute, de la legătura cu ziua de naștere a Regelui Mihai până la monumentul realizat de sculptorul băimărean Gheza Vida.

În fiecare an, la 25 octombrie, ceremoniile militare, depunerile de coroane și omagiile aduse eroilor amintesc de unul dintre momentele importante ale istoriei României. În dimineața zilei de 25 octombrie 1944, Armata Română încheia, în cooperare cu forțele sovietice, operațiunile pentru eliberarea ultimelor localități din nord-vestul Transilvaniei aflate sub ocupația trupelor germane și ungare. Victoria venea la patru ani după Dictatul de la Viena, prin care România fusese obligată să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei. Dincolo de semnificația militară și națională, ziua de 25 octombrie păstrează însă o serie de coincidențe istorice și amănunte surprinzătoare, mai puțin prezente în relatările obișnuite despre această sărbătoare.

Una dintre cele mai interesante coincidențe este legătura cu Regele Mihai I, născut tot într-o zi de 25 octombrie, în anul 1921. În momentul eliberării Careiului, suveranul împlinea exact 23 de ani, iar România se afla la numai două luni de la actul de la 23 august 1944, când regele decisese înlăturarea regimului condus de Ion Antonescu și ieșirea din alianța cu Germania nazistă. De-a lungul timpului a circulat povestea potrivit căreia militarii români ar fi dorit să-i ofere Regelui Mihai eliberarea ultimei localități ca dar aniversar. Este o interpretare evocatoare, dar documentele militare cunoscute nu demonstrează că ofensiva ar fi fost programată special pentru ziua sa de naștere. Coincidența calendaristică rămâne, în sine, remarcabilă.

Un alt amănunt mai puțin cunoscut privește desfășurarea propriu-zisă a luptelor. Deși 25 octombrie a intrat în istorie drept ziua eliberării Careiului, operațiunea începuse mai devreme, iar militarii Diviziei 9 Infanterie pătrunseseră în oraș încă din seara zilei de 24 octombrie 1944. Au urmat confruntări de stradă, până când rezistența inamicului a fost înfrântă. Printre unitățile care au participat direct s-au numărat Regimentele 34 și 40 Infanterie, ai căror militari au arborat drapelul românesc deasupra primăriei orașului. Victoria a fost obținută în cadrul unei operațiuni militare ample, la care au participat mai multe divizii ale Armatei a 4-a române, aflată sub comanda generalului Gheorghe Avramescu.

Puțini știu că Ziua Armatei Române nu a fost sărbătorită dintotdeauna la 25 octombrie. În perioada 1951–1959, data oficială era 2 octombrie, aleasă în legătură cu formarea Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu” pe teritoriul Uniunii Sovietice, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Abia prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, autoritățile au stabilit ziua de 25 octombrie drept sărbătoare oficială a forțelor armate. Astfel, aniversarea eliberării nord-vestului Transilvaniei a devenit reperul central al acestei comemorări, păstrat și după schimbarea regimului politic din 1989.

Documentele Arhivelor Militare Naționale Române oferă și o imagine a dimensiunii operațiunilor desfășurate în toamna anului 1944. Între 1 septembrie și 25 octombrie, Armata Română a angajat peste 265.000 de militari în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, folosind 27 de divizii și importante unități aeriene. Potrivit bilanțului prezentat de arhivele militare, în cursul ofensivei au fost eliberate 872 de localități, iar pierderile românești au însumat 49.744 de militari morți, răniți sau dispăruți. Aceste cifre arată amploarea confruntărilor și sacrificiul uman din spatele unei date pe care astăzi o întâlnim în calendare și în discursurile comemorative.

Maramureșul are o legătură artistică deosebită cu această zi, prin sculptorul băimărean Vida Gheza, autorul Monumentului Ostașului Român de la Carei.

Realizat în 1964, la două decenii de la eliberarea orașului, ansamblul monumental nu reprezintă doar un soldat, ci reunește cinci elemente simbolice care vorbesc despre sacrificiu, rezistență și renaștere. Monumentul cuprinde un cap de țăran, o poartă a jertfelor, o femeie care plantează o floare, chipul unui ostaș și un obelisc ce sugerează flacăra veșnică. O particularitate mai puțin cunoscută este că artistul s-a inspirat din arhitectura tradițională a Maramureșului, obeliscul amintind de turlele înalte ale bisericilor maramureșene, iar poarta monumentală evocând motivele sculpturii populare din regiune.

Există și un aspect istoric important, adesea trecut în plan secund. La 25 octombrie 1944, războiul nu se încheiase pentru soldații români. După eliberarea teritoriului național, armata a continuat operațiunile împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi, participând la luptele desfășurate în Ungaria, Cehoslovacia și Austria. Potrivit Ministerului Apărării Naționale, participarea militară românească la campania împotriva Germaniei s-a încheiat în mai 1945, după aproximativ nouă luni de operațiuni și sute de mii de militari angajați. Pentru mulți dintre cei care luptaseră în Transilvania, eliberarea Careiului nu a însemnat întoarcerea acasă, ci continuarea drumului spre vestul Europei.

Ziua Armatei Române este, prin urmare, mai mult decât aniversarea unei victorii militare. În spatele datei de 25 octombrie se întâlnesc destine individuale, decizii politice, operațiuni militare și opere de artă care au păstrat memoria celor căzuți. De la aniversarea Regelui Mihai până la sculptura lui Vida Gheza, istoria acestei zile cuprinde legături pe care timpul nu le-a șters. Iar dincolo de monumente și ceremonii rămâne amintirea oamenilor care au luptat, a familiilor care i-au așteptat și a celor care nu s-au mai întors niciodată.

Surse informare și FOTO: Ministerul Apărării Naționale – repere istorice / Arhivele Militare Române / Centrul de Promovare a Turismului Cultural Carei / captură

Vasile Petrovan

Citește și: