Cum distingi speciile de pești urmărind comportamentul lor în timp real pe ecran - 36 minute în urmă
Think-Tech Summer Camp 2026: Tabără gratuită de robotică pentru elevii din Maramureș - 44 minute în urmă
„Întâlnirea Zipserilor” revine la Vișeu de Sus - 1 oră în urmă
Traseu și popas sub stele la Suciu de Sus - 5 ore în urmă
Lucrări de peste 240.000 de lei la Tăuții-Măgherăuș - 6 ore în urmă
Tabără de excelență în Preluca: Elevii maramureșeni au explorat natura și secretele corpului uman - 6 ore în urmă
Voluntari ai Serviciului de Ajutor Maltez Baia Mare, în misiune internațională la Medjugorje - 6 ore în urmă
Dezbatere asupra Legii ANI: Se va reveni sau nu la publicarea declarațiilor de avere? - 6 ore în urmă
Claude Karnoouh, antropologul care a dus numele satului Breb în întreaga lume - 7 ore în urmă
O nouă întâlnire de lectură la Cărturești Baia Mare, dedicată cărții „În ultima clipă a zilei” de Claire Keegan - 7 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Capcana păcii cu orice preț
Trăim într-o cultură în care liniștea din familie este echivalată cu armonia. Mulți oameni au învățat că, pentru a păstra echilibrul, cineva trebuie să cedeze, iar de cele mai multe ori acel rol ajunge la tine. Te ajustezi după programul partenerului, după așteptările părinților sau după nevoile copiilor. La început pare grijă și implicare, însă în timp devine un mod de a funcționa în care propria ta voce se estompează tot mai mult.
Acest tipar prinde rădăcini acolo unde acceptarea vine împreună cu adaptarea. Liniștea ajunge să însemne apropiere, iar exprimarea directă devine asociată cu tensiunea. Așa apare o formă de funcționare în care alegi constant varianta care păstrează echilibrul exterior, chiar dacă în interior se adună oboseală și presiune.
De exemplu, mama care gătește mereu pe gustul tuturor, chiar și atunci când este epuizată, ajunge să transforme efortul ei în normă, iar nevoile ei rămân în plan secund.
În cuplu, partenerul care acceptă toate planurile, deși simte nevoia de pauză, păstrează liniștea de moment, însă în interior crește o tensiune care mai târziu iese la suprafață în reacții disproporționate. În timp, această ajustare continuă creează distanță.
Când trăiești în rolul celui care menține pacea, prezența ta devine filtrată, iar ceilalți ajung să cunoască o versiune adaptată, construită pentru echilibru, nu pentru autenticitate. Relațiile pierd astfel din profunzime, pentru că apropierea reală are nevoie de limite, diferențe și exprimare directă.
A spune „nu” în familie rămâne dificil, deoarece acolo există istorie, atașament și dorința de a păstra legătura. Refuzul aduce disconfort, uneori tăcere sau reacții apăsătoare, însă exact acest moment creează spațiu pentru relații mai clare. Un „nu” spus cu respect oferă contur și îi permite celuilalt să te vadă așa cum ești, cu nevoi reale și limite sănătoase. Pacea susținută prin adaptare continuă duce către dezechilibru, iar în acel dezechilibru o singură persoană duce greul, în timp ce apropierea devine superficială.
Întrebarea care rămâne este simplă și directă: ce parte din tine se pierde de fiecare dată când alegi liniștea în locul exprimării?
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și














