Furia, frica, tristețea sau dezamăgirea fac parte din viața fiecăruia. Apar automat, ca reacții ale organismului la ceea ce trăim. În mod natural, aceste emoții sunt de scurtă durată. Totuși, pentru mulți oameni, ele nu trec rapid, ci persistă zile sau chiar mai mult.
Diferența nu este dată doar de intensitatea situației, ci mai ales de modul în care aceasta este interpretată. Doi oameni pot trece prin același eveniment și pot avea reacții complet diferite. Unul reușește să meargă mai departe, în timp ce celălalt rămâne blocat în ceea ce s-a întâmplat. Explicația nu ține doar de context, ci de un cumul de factori: vulnerabilitatea biologică, experiențele anterioare, mediul de creștere și, mai ales, felul în care fiecare a învățat să dea sens realității.
Specialiștii atrag atenția asupra unui mecanism esențial: gândirea repetitivă. Atunci când o persoană își spune în mod constant aceleași lucruri despre sine sau despre ceilalți — „nu sunt suficient de bun”, „nu pot avea încredere în oameni”, „lucrurile se termină mereu prost” — aceste concluzii devin, în timp, automate.
Creierul funcționează pe principiul eficienței și întărește traseele cel mai des utilizate. Astfel, ceea ce a fost inițial o interpretare ajunge să fie perceput ca realitate. În timp, aceste tipare pot afecta modul în care sunt reglate emoțiile și pot contribui la apariția sau menținerea anxietății și depresiei.
Din acest motiv, intervenția timpurie este esențială. Contrar unor convingeri frecvente, schimbarea nu presupune ignorarea emoțiilor sau forțarea unei stări de bine. Procesul începe cu observarea modului în care o persoană își explică propriile trăiri. De cele mai multe ori, nu emoția inițială menține suferința, ci dialogul interior care o urmează. Există și explicații care, deși oferă un confort temporar, pot bloca schimbarea. Idei precum „așa a fost să fie”, „există un blestem în familie” sau „mi s-a prezis” mută responsabilitatea în exterior și reduc sentimentul de control personal. În lipsa acestui control, schimbarea devine dificilă.
Specialiștii subliniază însă o distincție importantă: există cazuri în care vulnerabilitatea psihologică are o bază biologică și necesită intervenție de specialitate. În afara acestor situații, multe dintre dificultăți sunt întreținute de tipare de gândire și comportament învățate, care pot fi modificate. Creierul învață prin repetiție, iar același principiu stă la baza schimbării. Nu trecutul este rescris, ci modul în care prezentul este construit, pas cu pas. Emoțiile vor continua să apară, însă sensul pe care îl atribuim acestor experiențe poate face diferența dintre blocaj și adaptare.
Atunci când aceleași tipare de gândire și emoție se repetă pe termen lung și afectează viața de zi cu zi, apelarea la un psihoterapeut poate fi un pas necesar. Identificarea acestor mecanisme și construirea unor alternative funcționale reprezintă, de multe ori, începutul schimbării reale.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Emoțiile sunt furtunile, sentimentele sunt casele pe care le construim în jurul lor
