Seria dedicată biodiversității din Baia Mare continuă cu un nou episod, axat de această dată pe peisajul urban și pe schimbările vizibile ale mediului din zona râului Săsar. Profesorul Alexandru Lapoși revine cu o analiză a unor aspecte legate de evoluția acestui spațiu natural în contextul impactului antropic:
Săsarul prin ochi de pește
„Prezența vieții în râul Săsar, a peștilor, al păsărilor, al castorilor, nu poate decât să ne bucure și să ne dea o rază de speranță. Totuși, nu putem încheia această serie fără a face o analiză realistă, la rece, a condițiilor actuale de viață pe care le oferă râul Săsar din perspective ecologice. De ce ”ochi de pește”? pentru că peștii au vederea adaptată la lucurile care se află aproape de ei, de aici vine și numele unui tip de lentilă folosită în fotografie (fisheye lens), creată să reproducă oarecum modul în care s-ar forma imaginile în ochiul unui pește. Principalul efect al unei astfel de lentile este că deși imaginile devin distorsionate, câmpul vizual al lentilei este mult mai larg, mai cuprinzător, cu alte cuvinte, vede mai mult.
Nu vom dezvolta aici subiectul poluării istorice a Săsarului, care deși s-a diminuat mult, devenind mai puțin dăunătoare, nu a dispărut și persistă în alte variante de manifestare. Diverse forme de poluare urbană difuză sau punctuale, precum și amenințarea unor poluări catastrofale posibile, sunt prezente permanent. Subiectul este bine cunoscut și a fost expus în multe materiale competente de-a lungul vremii. După cum se știe, în ultimii ani, apa Săsarului a ajuns însă la un nivel de calitate care permite existența vieții sub diferite forme. Pentru prosperitatea vieții în apa, în albia și pe malurile unei ape curgătoare, calitatea apei deși esențială, nu este suficientă.
În ciuda faptului că viața există în râu, porțiunea urbană a Săsarului este foarte departe de ideal ca mediu de viață. Habitatele de aici oferă doar condiții de viață destul de precare, la limită. Adaptabilitatea și reziliența unor organisme reușește însă să depășească acest neajuns, să colonizeze și unele chiar să prospere în aceste habitate. Să trecem deci în revistă principalele neajunsuri pe care le are porțiunea urbană a râului Săsar și efectul acestora asupra biodiversității.
1. Malurile betonate.
Cele două ziduri verticale care protejează malurile pe o lugime de cca 3,5 km, reprezintă pe departe cel mai mare neajuns al acestei porțiuni a râului. Pentru ca viața să se desfășoare normal într-o apă curgătoare, conectivitatea longitudinală – de-a lungul apei – și cea laterală – între cursul principal și afluenți sau habitatele învecinate, este esențială. Așa cum ne arată principiile teoriei lui Junk (The flood pulse concept), comunicarea cu habitatele adiacente este esențială pentru sănătatea oricărui râu. În cazul Săsarului cele două ziduri anulează complet posibilitatea conectivității laterale, acționând ca o barieră fizică și în același timp, reduc mult conectivitatea longitudinală. Lipsa conectivității afectează nu numai organismele acvatice sau amfibiene ci și pe cele terestre care de regulă se deplasează de-a lungul fâșiei de vegetație de pe malul apelor. În cazul Săsarului urban, această cale de comunicare este redusă la porțiunile de vegetație din interiorul malurilor de beton. Trebuie să recunoaștem însă, cele două ziduri au și un aspect pozitiv. Adevărul este că protejează albia de accesul oamenilor și al altor prezența nedorite (câini vagabonzi), pe care îi țin la distanță, ceea ce conferă o oarecare siguranță vieții din albie.
Soluțiile pentru această problemă ar fi relativ simple: amenajarea din loc în loc a unor rampe care să permită accesul vietăților dar nu și al oamenilor; plantarea unor plante cățărătoare pe ziduri care să permită accesul vietăților mai puțin mobile înspre și dinspre apă. Nu în ultimul rând, o fâșie de vegetație prietenoasă cu vietățile pe mal (care acum lipsește) ar fi un element esențial.
2. Lipsa arborilor de pe maluri.
Pe porțiunea urbană a râului, albia nu numai că este complet îndiguită, dar este și mult lărgită ceea ce face ca albia să fie complet expusă soarelui pe tot parcursul zilelor toride de vară. Expunerea la soare, combinată cu debitul scăzut al apei și reducerea vitezei de curgere, sunt factori care duc automat la încălzirea apei și în final la scăderea oxigenului dizolvat. Nivelul scăzut al oxigenului afectează în mod direct cantitatea și calitatea vieții acvatice. Supraviețuiesc și prosperă doar organismele mai puțin pretențioase, care suportă aceste condiții. Dacă vrem să facem o comparație între cum arată această porțiune și cum ar trebui să arate, este suficient să ne uităm la malurile rămase nemodificate. Albia mult mai îngustă și malurile cu arbori mari (arini, sălcii, plopi), nu copăcei cum sunt în prezent, care cresc și se unesc pe deasupra, umbresc albia și feresc apa de supraîncălzire. Lipsa unei vegetații de arbori și arbuști de pe mal, reduce mult conectivitatea, așa cum am menționat deja, dar și atractivitatea pentru locuitorii malurilor. Porțiuni însemnate ale promenadei de pe malul Săsarului sunt expuse la soare făcându-le greu de suportat în lunile de vară. Există toruși o porțiune care se apropie de ceea ce ar trebui să fie, în zona Bobliotecii Județene. Plantarea unui șir de arbori și arbuști cât mai aproape de maluri, peste tot unde acest lucru este posibil ar fi benefică atât râului și biodiversității, cât și locuitorilor orașului.
3. Regularizările/decolmatările periodice.
Decolmatările și regularizările albiei sunt printre cele mai devastatoare lucrări pentru orice apă curgătoare. Această ”răzuire” distruge profund structura albiei, distruge complet vegetația, mobilizează depunerile cu metale grele din sedimente, modifică profund dinamica de curgere a apei, distruge habitatele malurilor și în final zădărnicește orice șansă a râului de a avea o evoluție cât de cât naturală. Probabil că aceste lurări sunt necesare, dar ”zelul” și lipsa de discernământ cu care se desfășoară fără a ține cont câtuși de puțin de viața râului ar putea fi un subiect serios de dezbatere. Ceea ce rămâne în urmă este jalnic. Practic după fiecare astfel de lucrare natura o ia de la zero. Apa începe să lucreze, mută pietrele, își formează din nou un curs, reface încet structura albiei, începe să se dezvolte vegetația. După câțiva ani, aspectul dezastruos dispare, albia începe să arate un pic mai natural, viața se reface, tocmai la timp pentru următoarea decolmatare. Se poate face ceva? Este de competența specialiștilor să analizeze mai profund necesitatea reală și modul în care, dacă este absolut necesar, se pot realiza aceste lucrări, cu cât mai puține distrugeri.
Mai sunt destule aspecte legate de calitatea habitatelor Săsarului care ar putea fi amintite, unele deși vizibile și deranjante (gunoaiele), nu au impactul celor descrise mai sus.
Am deschis această serie prin referirea la mesajul unui film, deci este potrivit să o încheiem la fel. De data asta vom apela la mesajul filmului ”Pay it Forward”, tradus în limba română ca ”Dă mai departe”. Este un film din anul 2000, regizat de Mimi Leder. Probabil că unii dintre noi își amintesc filmul, iar celor care nu au avut ocazia, le recomandăm să-l vizioneze. Mesajul filmului este unul pe cât de simplu, pe atât de profund: este o datorie morală ca binele pe care l-ai primit în viață să-l dai mai departe, pentru a crea un lanț al binelul, menit să schimbe lumea în bine. Cam asta s-ar cuveni să facem cu natura, de la care primim tot ceea ce ne este necesar pentru viață. Măcar uneori, pe ici pe colo, ar fi bine să-i întoarcem binele și să-i dăm ocazia să se vindece și mai ales, să ne vindece.”
Prof. Alexandru Lapoși
Dacă v-a plăcut această incursiune în lumea vie a râului Săsar și modul în care natura își face simțită prezența chiar în inima orașului nostru, vă invităm să continuați călătoria alături de noi. În fiecare sfârșit de săptămână vom publica câte un nou episod, un foileton al naturii urbane din Baia Mare, și nu numai, realizat cu sprijinul prof. Alexandru Lapoși și grupul „Clipa de natură” format din cadre didactice universitare, masteranzi, iubitori de natură.
Vasile Petrovan
Citește și:
Clipa de Natură
