Luna iunie aduce în mii de case din România o tensiune aproape palpabilă. Evaluarea Națională și Bacalaureatul nu mai sunt de mult simple etape de verificare a cunoștințelor, ci s-au transformat, pentru mulți, într-un adevărat câmp de bătălie emoțională.
Într-o lume care se mișcă amețitor, unde viitorul pare incert și competiția a devenit globală, panica părinților se revarsă adesea direct pe umerii copiilor. Însă, în spatele dorinței legitime de a-i vedea realizați, se poate ascunde o capcană psihologică subtilă: încercarea adulților de a-și trăi propriile ambiții neîmplinite prin parcursul academic al celor mici.
Psihologia descrie acest fenomen ca o formă de „extensie a sinelui”. Mulți părinți care nu lucrează cu propriile frici, frustrări sau experiențe de eșec pot proiecta asupra adolescentului așteptarea de perfecțiune. Nota copilului devine astfel o sursă de validare personală. Dacă elevul ia zece, părintele se simte valoros. Dacă apare un eșec, acesta poate fi resimțit ca o lovitură profundă la nivel familial.
Prețul acestor așteptări nerealiste poate fi însă ridicat. Cabinetele psihologilor și psihiatrilor întâlnesc tot mai frecvent adolescenți care se confruntă cu anxietate, atacuri de panică sau simptome depresive. Studiile din neuroștiințe și psihologia dezvoltării arată că structura psihică a unui tânăr funcționează ca o fundație de rezistență. Metafora constructorilor se aplică bine: este riscant să încerci să ridici o clădire cu zece etaje pe o structură proiectată să suporte doar patru. Această fundație este inteligența emoțională. Chiar dacă un adolescent are un IQ ridicat, memorează cantități mari de informație și rezolvă probleme complexe, performanța sa cognitivă poate fi afectată atunci când baza emoțională este fragilă. În condiții de stres intens, creierul poate intra în mod de supraviețuire, iar accesul la memoria de lungă durată poate deveni dificil în timpul examenului.
Mai mult, chiar și atunci când acești tineri reușesc, prin eforturi considerabile, să ajungă la liceele sau facultățile dorite, apare întrebarea: vor putea susține presiunea pe termen lung? Fără dezvoltarea rezilienței emoționale, succesul academic poate fi urmat de epuizare, dificultăți de adaptare sau vulnerabilitate crescută în fața crizelor de viață.
Pentru a face față acestei presiuni, unii copii și adolescenți – o generație profund conectată digital, dar adesea singură emoțional – dezvoltă comportamente de coping disfuncționale. Unii se retrag în izolarea lumii virtuale, alții pot dezvolta tulburări de alimentație, comportamente de auto-vătămare sau pot apela la substanțe pentru a reduce temporar disconfortul emoțional. Acestea nu sunt acte de rebeliune, ci semnale de suferință.
Generația actuală se confruntă cu un ritm al vieții diferit de cel pe care mulți adulți l-au trăit la aceeași vârstă. Ei au nevoie, mai mult ca oricând, de o ancoră. Iar această ancoră nu poate fi reprezentată de o medie de admitere, ci de calitatea relației cu părinții. O relație bazată pe acceptare necondiționată rămâne unul dintre cei mai importanți factori de protecție pentru sănătatea mintală.
Copilul are nevoie să simtă că valoarea sa nu este condiționată de performanță. Este momentul ca adulții să facă un pas în spate și să înceapă să lucreze și cu ei înșiși. Să își gestioneze propria anxietate, în loc să o transfere asupra copilului.
Examenele trec, pot fi reluate sau pot exista trasee profesionale alternative. În schimb, un psihic fragilizat la 14 sau 18 ani are nevoie de timp și intervenție pentru a se reechilibra. Finalul de an școlar este dificil pentru toată lumea, dar una dintre cele mai importante responsabilități ale unui părinte este să fie adăpostul din mijlocul furtunii, nu furtuna însăși.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Facultatea nu mai e ce credeau părinții noștri. Și nici pensia. Iar asta schimbă tot pentru cum ne creștem copiii
