În cursul zilei de astăzi, Curtea Constituțională a României a stabilit că legea reformei pensiilor magistraților, care prevede reducerea pensiilor de serviciu și creșterea graduală a vârstei de pensionare, este constituțională și poate fi promovată pentru aplicare. Decizia vine după cinci amânări, cinci dezbateri și o serie de atacuri juridice care au ținut scena publică în suspans timp de câteva luni.
Majoritatea politicienilor au primit decizia CCR într-o notă pozitivă. Cum era de așteptat, premierul Ilie Bolojan a salutat hotărârea, accentuând că aceasta este un pas important spre corectarea inechităților sistemului de pensii și spre respectarea angajamentelor luate de România.
…Și aici intrăm în partea care a dat deja subiect de bancuri, discrete e adevărat, legat de reacția președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, care conduce tocmai instituția care a depus sesizarea la CCR privind această lege. După evaluarea ei, decizia CCR „încalcă independența justiției” și de aceea, a promis că ICCJ va folosi „toate instrumentele legale și instituționale” pentru a o apăra. Mai exact, se sugerează plângeri la toate instituțiile europene.
Acum, să spunem lucrurilor pe nume. În practică, ce înseamnă această independență teribil de fragilă care ar fi afectată de o lege care ajustează pensii și vârste de pensionare? În economia reală a cetățeanului de rând, independența justiției e, evident, importantă. Dar pare puțin cam abstractă atunci când pensia de serviciu este redusă și trebuie explicată publicului ca un templu sacru inviolabil, indiferent de sustenabilitatea financiară a sistemului.
Și, sincer, în timp ce majoritatea românilor privesc ajustările pensiilor magistratului ca pe o necesitate, fiind parte dintr-o reformă asumată de guvern pe un jalon din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), reacția Liei Savonea ridică întrebarea: independența justiției începe de la 48 de ani și se termină la 65?
În plus, această reformă nu a picat din cer. Ea a fost dezbătută inclusiv de CCR cu amânări repetate, ba chiar cu voturi diferite în interiorul Curții înainte de a ajunge la decizia finală, tocmai ca să se asigure că toate argumentele juridice sunt analizate.
Așadar, în vreme ce majoritatea clasei politice vede decizia CCR ca un pas spre normalitate și echitate, Lia Savonea pare să privească această nouă lege ca pe o ofensivă la „independența” justiției, o expresie juridică atât de solemnă încât ar putea figura și pe eticheta parfumurilor de biroul dânsei.
Și, dintr-un anumit unghi, găsești un pic de umor în toată treaba asta. Dacă independența judiciară este cu adevărat atât de fragilă încât o scădere a pensiei sau o creștere a vârstei de pensionare o poate demola, poate ar trebui să fie păzită cu armata, în loc de instrumentele legale și instituționale invocate.
Pe de altă parte, rămâne de văzut dacă acest episod juridic va duce la fapte, sau dacă declarațiile vehemente de astăzi vor rămâne în istorie ca o serie de discursuri aprinse despre … bani și timp liber.
Vasile Petrovan
