Început de an cu stângul pentru Știința Explorări - 3 ore în urmă
De la lipsa de delicatețe la lecția de noblețe - 4 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Împărăția cerurilor – darul lui Dumnezeu pentru omul iertat și vindecat - 6 ore în urmă
Stand-up comedy „Greu de glumit” cu Teo, Vio și Costel, în Baia Mare - 7 ore în urmă
Profesorul Iustin Podăreanu a fost condus pe ultimul drum, Slujba înmormântării fiind oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul - 7 ore în urmă
Concurs de săniuș la Ciolt - 9 ore în urmă
Simpozionul „Eminescu despre limbă și cultură”: eveniment cu dublă semnificație la Biblioteca Județeană - 10 ore în urmă
Slujire arhierească la Centrul Rezidențial „Bunul Samarinean” din Coroieni - 11 ore în urmă
„Și profesorii pot salva!”: sesiuni de instruire pentru acordarea primului ajutor, destinate cadrelor didactice, nedidactice și personalului auxiliar de la Școala Gimnazială Baia Sprie - 11 ore în urmă
Ziua Culturii Naționale va fi celebrată la Facultatea de Litere prin workshopul „Arc peste timp: Eminescu și Cultura Română” - 12 ore în urmă
La CFR a apărut o anomalie surprinzătoare
În România, mersul cu trenul a ajuns de mult un exercițiu de răbdare, resemnare și… bancuri. Aproape nimeni nu mai întreabă „la ce oră ajunge?”, ci „cu cât întârzie?”. Ceasurile din gări par decorative, iar livretul de mers al trenurilor e citit mai mult ca literatură SF. De aceea, ce s-a întâmplat zilele acestea pe ruta Brașov–Sighișoara pare, fără exagerare, un eveniment aproape supranatural.
Imaginați-vă scena: trenul pleacă la timp. Da, ați citit bine, la timp. Iar apoi, în loc să adune minute de întârziere, face exact pe dos. Le pierde. Le aruncă pe drum. Și ajunge la destinație cu o oră și 18 minute mai devreme. Nu e o glumă, nu e un banc de Revelion, nu e un montaj de pe internet. Este realitate feroviară românească, varianta 2026.
În prima zi a anului, un Interregio care pleca din Brașov spre Cluj-Napoca a ajuns la Sighișoara atât de devreme, încât probabil că unii pasageri nici nu apucaseră să termine cafeaua din termos. 128 de kilometri parcurși în mai puțin de trei ore – un timp care ne trimite nostalgic în urmă cu 15–20 de ani, când trenul nu era un test de anduranță psihică.
Sigur, minunea a fost pe jumătate. Trenul a ajuns devreme, dar n-a plecat mai devreme. Că aici intervine regula de fier: în România, un tren poate întârzia oricât, dar nu are voie să plece mai repede, nici dacă a prins vânt din spate sau s-a aliniat universul. Așa că a stat frumos în gară, minute bune, să se mai odihnească, să nu sperie călătorii obișnuiți cu normalul… adică întârzierea.
Și, atenție, n-a fost un caz izolat. Fenomenul s-a repetat în zilele următoare. Mai puțin spectaculos, ce-i drept, dar suficient cât să ridice sprâncene. Trenuri care ajung cu 15, 20, 30 de minute mai devreme? Ce urmează? Să ajungă exact la timp?
Explicațiile sunt, desigur, pământești. Infrastructura e în lucru, timpii din livret sunt „largi”, mecanicii au o marjă generoasă. Dacă omul de la manșă e priceput și merge regulamentar, dar cursiv, trenul zboară… relativ vorbind. Dar asta nu ne împiedică să ne întrebăm, cu un zâmbet: nu cumva s-a umblat la timp? Nu cumva Einstein avea dreptate și, pe ruta Brașov–Sighișoara, timpul curge altfel?
Până se lămuresc legile fizicii și cele feroviare, rămâne o concluzie simplă și frumoasă: în România, unde întârzierile sunt legendare, au apărut trenuri care ajung mai devreme. O anomalie fericită, aproape mistică. Să nu ne obișnuim prea tare, totuși. Că dacă ajungem să credem că trenul vine la timp, chiar riscăm să fim luați prin surprindere.
Sursa: Club Feroviar
Vasile Petrovan
















