Share
Moliftele Sfântului Vasile, între rânduială și discernământ

Moliftele Sfântului Vasile, între rânduială și discernământ

În fiecare început de an, odată cu sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, revine aceeași discuție aprinsă în spațiul public: de ce nu se mai citesc Moliftele Sfântului Vasile în biserici în ziua de 1 ianuarie, așa cum se întâmpla odinioară? Pentru unii, decizia Sfântului Sinod din  17 februarie 2011 pare o ruptură dureroasă de tradiție, pentru alții, o măsură necesară. Adevărul este undeva la mijloc, chiar dacă rugăciunile au fost citite în fiecare 1 ianuarie timp de peste 1700 de ani.

Sub denumirea de „Moliftele Sfântului Vasile” nu se află o singură rugăciune, ci un grup de texte diferite, cu scopuri diferite. Unele dintre ele sunt rugăciuni de binecuvântare, dezlegare și curățire sufletească, potrivite pentru momente de început, pentru pace și luminare. Altele însă sunt rugăciuni dure, foarte puternice, cu caracter explicit de exorcizare, care conțin porunci directe adresate duhurilor rele și formule de alungare. Acestea din urmă nu sunt rugăciuni obișnuite și nu au fost gândite pentru a fi citite în masă, în orice context.

În ultimii ani, tocmai această lipsă de diferențiere a creat probleme. Moliftele cu caracter de exorcizare au ajuns să fie citite public, în mod repetat, pentru mulțimi mari de oameni, fără discernământ pastoral și fără o nevoie reală. În loc să fie un act rar, serios și responsabil, ele au devenit, în unele locuri, un moment de presiune emoțională sau chiar de spectacol religios. Din acest motiv, autoritățile bisericești au decis să limiteze citirea lor publică, considerând că efectele pot fi mai degrabă tulburătoare decât ziditoare.

Privită din această perspectivă, decizia nu este una împotriva credinței și nici împotriva moștenirii lăsate de Sfântul Vasile cel Mare. Dimpotrivă, este o încercare de a proteja sensul profund al acestor rugăciuni și de a le păstra acolo unde le este locul, în situații speciale, citite de preot, cu responsabilitate și discernământ.

Totuși, aici apare nuanța importantă care lipsește adesea din discuțiile publice. Se uită că nu toate Moliftele Sfântului Vasile sunt exorcisme. Există rugăciuni din acest set care vorbesc despre binecuvântare, pace, luminarea minții și început bun de an. Aceste texte nu conțin limbaj de alungare a demonilor și nu produc tulburare, ci întăresc nădejdea și rânduiala. Din acest motiv, mulți consideră că o separare clară între tipurile de molifte ar fi fost o soluție mai echilibrată decât o interdicție generală.

Ziua de 1 ianuarie este, prin excelență, un moment de început, de rugăciune pentru binecuvântarea timpului care urmează. Rugăciunile de dezlegare și binecuvântare ale Sfântului Vasile ar putea fi citite fără probleme în această zi, fără a intra în zona exorcismelor, păstrând atât respectul față de tradiție, cât și rigoarea rânduielii bisericești.

În concluzie, limitarea Moliftelor de exorcizare poate fi înțeleasă și chiar justificată, însă discuția nu ar trebui închisă aici. Diferențierea între rugăciuni, nuanță și discernământ sunt esențiale. Tradiția nu se apără prin interdicții brute, ci prin înțelegerea sensului ei profund și prin folosirea ei cu măsură, mai ales într-o zi atât de importantă precum cea a Sfântului Vasile cel Mare.

Info util:

Mulți spun „molitfe” în loc de „molifte” din cauza asemănării cu cuvântul „molit”, care în limba română înseamnă „rugat” sau „a ruga”. Astfel, e natural pentru ureche să lege cele două sensuri și să spună „molitfe” ca și cum ar fi „ceva legat de rugăciune”.

Totuși, forma corectă este „molifte”, cu „f”, pentru că provine din slavona bisericească, unde desemnează rugăciuni scurte, speciale, ritualice, și nu are legătură directă cu verbul „a ruga”.

Sursa Foto: Doxologia.ro. Oana Nechifor

Vasile Petrovan


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.







Lasă un comentariu