Potrivit tradiției creștine, cu mai bine de două milenii în urmă, într-o zi de 25 decembrie, într-un colț modest al Iudeei, într-un mic așezământ numit Betleem, a venit pe lume Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, personalitatea centrală a creștinismului și, totodată, un profet venerat în Islam. În prezent, acest moment este marcat de o mare parte a umanității, însă, asemenea multor alte tradiții străvechi, celebrarea și-a pierdut în bună măsură dimensiunea sacră, fiind dominată de un spirit preponderent laic. Astfel, ne adunăm în jurul meselor îmbelșugate, decorăm brazii, oferim daruri și, poate ca ultim gest ce mai amintește de rădăcina religioasă a sărbătorii, intonăm colinde.
O colindă și fenomenul astronomic misterios pe care îl elogiază
Colindele se numără cu miile, însă unul dintre ele, cunoscut sub numele „Steaua din Betleem”, evocă un eveniment ceresc enigmatic, care de-a lungul secolelor a stârnit controverse aprinse și continuă să provoace dezbateri și astăzi. Teologia rămâne fermă în convingerea că Dumnezeu a rânduit ca nașterea Fiului Său să fie însoțită de un semn astral deosebit, un fapt considerat de credincioși drept o manifestare a voinței divine. În schimb, cercetarea științifică modernă se confruntă cu dificultăți majore, întrucât nu dispune de dovezi clare care să confirme această ipoteză. De fiecare dată când relatările biblice sunt analizate prin prisma științei, discuțiile capătă un ton tensionat, iar orgoliile tind să se amplifice, adesea fără o justificare reală.
Magii, un drum de peste 1.000 de kilometri și steaua care i-a călăuzit
Totul a pornit de la cuvintele apostolului Matei: ”magii de la Răsărit au venit în Ierusalim întrebând unde este Regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui”.
Magii erau probabil nobili de origine persană ce proveneau dintr-o castă seculară de preoți zoroastrieni, profeți și astrologi consacrați. Totodată, în religia persană exista de secole o profeție motivantă, dătătoare de speranță, care făgăduia un viitor fără griji: „dintr-o fecioară se va naște un Saoshyant (Salvator) care va purifica Universul și va aduce Paradisul”. Se presupune că în urma unei viziuni comune legate de această profeție magii au pornit la drum în căutarea Salvatorului, convinși că a sosit momentul ursit. Aveau de parcurs peste 1.000 km, o distanță considerabilă pentru acele vremuri, motiv pentru care întreaga călătorie a durat câteva săptămâni. Au avut însă un ajutor divin, ”Steaua de la Răsărit”. O stea despre care se spune că a apărut la momentul potrivit și a strălucit pe toată perioada călătoriei magilor, ba chiar s-a mișcat eficient călăuzindu-i spre Bethleem.
Presupunerile nu au nicio valoare științifică
Oamenii de știință din întreaga lume au căutat dovezi cât mai rezonabile în favoarea acestui episod fundamental pentru creștinism, dar există atât de multe lipsuri și inadvertențe încât soluțiile sunt inaccesibile.
Mai întâi, întreaga poveste cosmică apare doar în evanghelia apostolului Matei care nu ne spune câți magi au pornit în căutarea Pruncului Sfânt iar originea lor o putem doar presupune. Apoi apariția și în mod deosebit comportamentul stelei nu are niciun corespondent științific. Pentru credincioși totul este un miracol divin și nu necesită alte argumente. Dar oamenii de știință sunt obligați să caute dovezi incontestabile, altfel știința și-ar pierde propriul statut.
Nivelul de cunoaștere și tehnologia actuală permit astronomilor să prezică evenimente cerești, dar în același timp este la fel de posibil să dea timpul înapoi și să calculeze pozițiile astrelor la orice moment din trecut. Astăzi se știe cu certitudine că niciun eveniment cosmic, nici măcar asemănător relatării biblice, nu a avut loc în luna decembrie în urmă cu 2021 de ani. Este adevărat că mulți cercetători, mai mult sau mai puțin credibili, au lansat diferite teorii care mai mult au măsluit adevărul. Cert este că presupunerile nu au nicio valoare științifică. S-au vehiculat teorii despre supernove, meteoriți, fulgere globulare, conjucții (suprapuneri) între planete, chiar prezența unui OZN. Imaginația umană nu are limite.
”Nova” și cuvintele apostolilor Luca și Matei
Evenimentele astronomice care ar putea reprezenta totuși un indiciu în favoarea poveștii biblice au fost consemnate de astronomii antici chinezi și coreeni, recunoscuți pentru atenția deosebită pe care o acordau studierii cerului. Aceștia au observat apariția unui fenomen mai puţin spectaculos vizual, numit ”nova”. Un fenomen care se produce într-un sistem binar, atunci când hidrogenul unei stele este absorbit de gravitația unei stele din vecinătate. Fenomenul apare pe cer ca și cum s-ar naște brusc o stea, o lumină care apare pe neașteptate apoi dispare. Totul s-a petrecut în constelația Aquilae (șoim), vizibilă pe cerul boreal (nordic). Problema este că acest eveniment a avut loc în luna martie al anului 5 î. Cr., ceea ce schimbă data nașterii Mântuitorului.
Această afirmație nu este pe placul teologilor, dar s-ar putea să fie totuși reală dacă analizăm cuvintele apostolilor Luca și Matei care ne dau detalii interesante despre momentul nașterii Sfântului Prunc. Apostolul Matei fixează data nașterii Mântuitorului ”în zilele lui Irod regele”, despre care se știe că a murit în anul 4 î.Cr. Apostolul Luca plasează evenimentul pe când Iosif și Maria erau în Galilea pentru a se înregistra la recensământul poruncit de Cezar Augustus. Complicația apare deoarece recensământul a avut loc în anul 6 d.Cr., când, de teama măririi impozitelor, au avut loc revolte cunoscute astăzi drept mișcări ale zeloților În acel moment Iisus trebuia să fi împlinit 6 ani. Există cronici care vorbesc despre o încercare nereușită de a face un recensământ, inițiată de Irod, dornic să fie pe placul Romei față de care avea o atitudine deosebit de servilă și poate că apostolul Luca vorbește despre acest recensământ, dar este foarte puțin probabil.
Aceste dezacorduri evidente pot fi puse pe seama timpului scurs de la nașterea lui Iisus până la scrierea evangheliilor, circa 70 de ani, timp în care detaliile au pierdut probabil din rigurozitatea necesară. Putem aprecia că informațiile furnizate de apostoli au doar un rol orientativ și, după cum știm, nu sunt singurele menționate astfel în evanghelii.
Este de înțeles, dar știința are nevoie de precizie și acuratețe.
Varianta primăverii
Există totuși o așezare confortabilă a datelor dacă ținem cont de aproximarea apostolului Matei și observațiile astronomilor chinezi și coreeni. Data nașterii lui Iisus ar putea fi plasată în primăvara anului 4 sau 5 î.Cr. Nu este imposibil să acceptăm această perioadă deoarece există o serie de evenimente consemnate de toți cronicarii care, însumate, înclină întreaga dezbatere spre această variantă.
După cum se știe, nașterea lui Iisus a avut loc imediat după moartea lui Irod și la puțin timp după o eclipsă lunară bogat documentată din cauza revoltei unui grup de tineri conduși de Matthias. Tot atunci, între 15 martie și 30 aprilie, a avut loc o mare sărbătoare iudească numită ”Pesah”, ce simbolizează eliberarea din robia egipteană și ieșirea din Egipt sub conducerea lui Moise. Această sărbătoare presupune o afluență mare de oameni și probabil că acesta este motivul pentru care Iosif și Maria nu au găsit cazare decât într-un staul la niște păstori, pe când oile erau împrăștiate pe dealuri. Nu putea fi luna decembrie deoarece oile plecau la sfârșitul lunii martie și se întorceau în luna noiembrie.
Varianta primăverii este din nou cea credibilă astfel că ziua de 25 decembrie iese din discuție, mai ales că este cunoscut faptul că această dată a fost propusă în anul 525 d.Cr. de călugărul creștin Dionysius Exiguus cel Smerit. Un teolog din secolul al VI-lea originar din Dobrogea de astăzi, cunoscut pentru propunerea de a număra anii începând cu cel al nașterii lui Iisus, cronologia creștină sau Anno Domini. Această dată mai fusese propusă în anul 221 d.Cr. de Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, dar nu a avut niciun impact.
Spiritul Crăciunului, autentic și minunat
Iată că motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25 decembrie este în cel mai bun caz o alegere aleatorie, dar în general se crede că motivul real este o suprapunere strategică voită cu sărbătorile păgâne care se țineau în preajma solstițiului de iarnă. După părerea mea este un compromis medieval util și binevenit.
Poate că în viitorul îndepărtat vom sărbători Sfânta Naștere într-o zi de primăvară, poate vom fi mai buni creștini și vom lăsa Moșului luna decembrie în totalitate. Spiritul Crăciunului din zilele noastre este unul autentic și minunat, încărcat de iubire și sentimente sincere. Fie că facem gesturi mici sau grandioase, ele sunt adresate celor pe care îi îndrăgim. Și de aceea devenim mai buni și mai empatici. Dacă acesta este impactul real al Crăciunului asupra noastră, atunci trebuie să-l păstrăm în suflete și în obiceiurile noastre. Sigur vom fi mai fericiți, mai satisfăcuți și mai voioși. Să sperăm că toți vom fi mereu buni și atenți, iubitori și înțelegători. Crăciun fericit tuturor!
Vasile Petrovan
