La doar 19 ani, Rareș Pop, tânărul violonist din Ocoliș, Maramureș, reușește să impresioneze prin talentul său și pasiunea pentru muzica tradițională românească.
Crescut într-un mediu în care valorile și tradițiile folclorice sunt vii, Rareș și-a descoperit devreme dragostea pentru vioară și nu a încetat să o urmeze cu dăruire. În pragul unei noi etape din viața sa – începutul facultății la Cluj-Napoca – ne împărtășește experiențele, emoțiile și planurile sale de viitor.
De la ce vârstă ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică și cum? Moștenești pe cineva din familie? Cum ai ales acest instrument și ce te-a atras la el?
Încă de prin clasa pregătitoare îmi plăcea să ascult muzică populară și să imit marii muzicieni și visam să devin ca ei. De mic vioara m-a atras cel mai tare și mi s-a părut un instrument foarte interesant. Apoi, în clasa a II-a, părintii m-au dus să studiez vioara, fascinat fiind de faptul că și străbunicul meu, Vasile Pintea, unul dintre mentorii lui Dumitru Fărcaș, cântase la vioară.
Care a fost parcursul tău până acum? Unde ai studiat și cu ce profesori te-ai pregătit?
La vârsta de 8 ani am început studiile la Școala Populară de Arte „Liviu Borlan”, având ca profesor pe Flaviu Dan, unde am studiat muzică populară, și din anul 4 pe Bogdan Rogojan. În particular am studiat cu domnul Valer Foriș de la care am avut de învățat foarte multe.
În clasa a IV-a am mers la Colegiul de Arte unde am avut ca și profesori pe Cristina Pop și Raț Tudor, unde am studiat muzică clasică. Acum sunt student în primul an la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” pe specializarea Interpretare Muzicală-vioară, având ca și profesor pe Francesco Ionașcu.
Ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica e felul meu de a trăi și nu as putea să-mi văd viața într-un alt fel.
E vioara un instrument greu? Ce sfaturi le-ai putea oferi copiilor aflați la început de drum în studierea acesteia?
Vioara este cel mai dificil instrument, dar prin muncă și devotament pot apărea rezultate bune. Eu sugerez tuturor copiilor să-și urmeze visul și să nu se dea bătuți, chiar daca vor întâmpina greutăți.
Știu că în curând începi facultatea la Cluj-Napoca. Îți propui să rămâi axat pe folclor sau ești curios să explorezi și alte genuri muzicale?
Da, din toamna am să fiu student în Cluj, dar acolo voi studia muzică clasică. Sunt deschis să încerc și alte genuri muzicale. Eu nu am să renunț la folclor, deoarece el mă definește ca și persoană și asta îmi place cel mai mult să cânt.
Ai participat până acum la numeroase concursuri. Spune-mi câteva premii mai importante pe care le-ai obținut.
Am participat la numeroase concursuri, precum , Festivalul Concurs „Cât îi Maramureșul” – Marele Premiu; Festivalul Concurs „Moștenite din bătrâni“ – Premiul I; Festivalul Concurs „Florile Ceahlaului” – Premiul III; Festivalul Național de Folclor „Strugurele de Aur” – Premiul III.
Din câte știu, activezi și într-o formație. Pe unde cântați și cum e viața de muzician?
Îmi place să cânt și în formație, dar nu mă axez doar pe asta.
Cum te simți când urci pe scenă și oamenii te ascultă? Mai ai emoții?
Întotdeauna am emoții, deoarece trebuie să transmiți oamenilor ceea ce cânți, dar scena o simt ca pe propria mea casă și sunt foarte recunoscător de fiecare dată când urc pe ea.
Care sunt planurile tale de viitor legate de muzică?
Îmi doresc să-mi fac o carieră din muzică, chiar să devin un profesor.
Felicitări și mult succes în continuare îi dorim!
Lavinia-Codruța HERMAN
