Sufocată de datorii, cu spitale care se prăbușesc și școli fără toalete, în România există un număr impresionant de bugetari de lux care primesc lunar sume consistente pentru așa-zise „condiții vătămătoare de muncă”. De fapt, vorbim despre „sporuri pentru praf ” în birou, „stres” de birou sau alte suferințe imaginare,dar foarte bine plătite. Lună de lună.
Campionii risipei, cei mai expuși la boli profesionale, sunt la vârful statului, mai exact în Palatul Cotroceni.
Directorii și șefii din administrația prezidențială primesc lunar 1.500 de lei „spor pentru condiții grele”. Consilierii, între 1.000 și 1.200 de lei. Auditorii nu rămân nici ei mai prejos, primesc până la 1.000 de lei în plus. De ce? Pentru că ar lucra, chipurile ,,în medii periculoase”. În realitate, birourile sunt dotate cu aer condiționat, mobilier ergonomic și cafea de protocol. Nicio urmă de pericol real. Nicio justificare morală pentru acest deficit bugetar uriaș de 30 de miliarde de lei, suma risipită anual pe aceste sporuri aberante.
Și totuși, absurditatea e generalizată. La Avocatul Poporului, un șef primește 2.500 de lei doar ca ,,spor de praf” (!?), într-un birou curat, dotat modern, cu secretară, șofer și parcare rezervată. Salariul de bază trece de 15.000 de lei. În același timp, un muncitor sau liftier, primește 400 de lei.
De-a lungul anilor au apărut zeci de articole care au arătat cum funcționarii privilegiați primesc sporuri fără acoperire, într-un sistem gândit să îi favorizeze pe cei din vârf. Un sistem care, în loc să recompenseze corect munca, răsplătește loialitatea politică și obediența.
Ministerul Muncii a cheltuit în ultimii trei ani 174 de milioane de lei doar în aparatul central și în instituțiile din subordine. La nivel național, costul total sare de 25 de miliarde de lei pe an. Este o risipă pe care niciun guvern n-a avut curajul s-o taie. Câțiva au vorbit, Ciolacu a plafonat, dar nimeni n-a eliminat aceste sporuri care sfidează logica și bunul simț.
În teorie, aceste sporuri ar trebui acordate doar acolo unde sănătatea e pusă în pericol, în spitale, mine, medii toxice. În practică, ele ajung în buzunarele celor care se plâng că aerul condiționat e prea tare sau că tonerul imprimantei miroase suspect.
Dacă noul prețedinte, Nicușor Dan, vrea cu adevărat reformă, dacă vrea să reducă deficitul și să recâștige încrederea românilor, trebuie să înceapă curățenia din propria casă. Să taie cu bisturiul aceste privilegii scandaloase. Să arate că președintele nu e prizonierul unei caste de funcționari care trăiesc pe banii celor care chiar muncesc.
Nu mai e loc de amânări. Nu mai e loc pentru „riscuri imaginare”. România reală are nevoie de decizii reale.
Vasile Petrovan
