Se împlinesc 116 ani de la inaugurarea sălii de teatru a Hotelului Ștefan din Baia Mare
La 16 octombrie 1910 era inaugurată noua sală de teatru din Hotelul Ștefan. Data, consemnată în cercetarea arhivistului Balogh Béla, ne întoarce spre o etapă în care centrul Băii Mari își schimba înfățișarea.
Cu cinci ani înainte, un incendiu puternic afectase grav hotelul ridicat în 1874. Între imaginea clădirii arse și aceea a edificiului terminat în 1910 se află o reconstrucție care a schimbat arhitectura locului. Fotografiile și cărțile poștale păstrate în colecțiile muzeului ajută la urmărirea acestei transformări: același amplasament din piață, o altă clădire și alte posibilități de folosire a ei.
Proiectul noii construcții îi avea ca autori pe Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. Hotelul, proprietate a orașului, urma să găzduiască și un restaurant, o cofetărie, o berărie, o sală de recepție și una pentru spectacole. Sub același acoperiș se întâlneau astfel nevoile călătorului cu viața socială a locuitorilor. Pentru o clădire din piața centrală, această deschidere spre comunitate îi lărgea însemnătatea. Conform lui Balogh, în 1908 orașul contractase un împrumut de 570.000 de coroane pentru noua construcție. În spatele sălii care avea să primească publicul se afla o investiție municipală considerabilă, asumată cu ani înainte ca luminile scenei să fie aprinse.
Numele celor doi arhitecți se regăsesc, în aceiași ani, și în istoria Coloniei Pictorilor. În 1910–1911, după proiectele lor, se construiau acolo noile imobile pentru școală și ateliere. Legătura dintre hotel și lumea picturii avea, așadar, și această semnătură comună. În centrul orașului se pregătea o scenă, iar în apropierea parcului se ridicau spații în care artiștii să poată lucra și învăța. Privite împreună, cele două șantiere arată cât de concret putea deveni sprijinul pentru cultură. Această apropiere se vede și într-o propunere a lui János Thorma și a cercului său: amenajarea unei băi publice în partea de sud-vest a complexului. Balogh Béla arată că proiectul a fost abandonat din cauza pânzei freatice ridicate și a canalizării incomplete.
Sala s-a deschis prin grija Societății Teleki. Inaugurarea prevăzută pentru 1 octombrie fusese amânată din cauza întârzierii dotărilor teatrale; programul din 16 octombrie cuprindea nouă momente. În reconstituirea lui Balogh, hotelul și restaurantul își încep activitatea separat, la 1 noiembrie.
Cu câteva zile înaintea inaugurării sălii avusese loc proba iluminatului. Arhivistul reproduce entuziasmul presei locale în fața lojilor și a bolților luminate: „În sfârșit, Baia Mare a ajuns să aibă un teatru permanent!”, scria ziarul, în traducere din maghiară. E ușor de înțeles de ce o probă tehnică putea deveni subiect de ziar. Lumina făcea vizibil rezultatul unei așteptări, dădea contur sălii pregătite pentru public. Între ruinele lăsate de incendiu și bolțile iluminate se încheia un drum pe care orașul îl putea privi, în sfârșit, dinăuntrul clădirii refăcute.
Sala avea peste 400 de locuri pe scaune, potrivit prezentării istoricilor Viorel Rusu și Lucia Pop. Ea se înscria într-o tradiție teatrală mai veche: autorii amintesc o trupă consemnată în 1796. Deschiderea din 1910 oferea acestei continuități un spațiu nou, pregătit să primească reprezentații și public.
În anii interbelici, aici aveau să joace trupe românești și maghiare, iar sala găzduia și concerte sau operete. Filmele au adăugat o altă experiență a spectacolului; pentru proiecțiile mute a fost cumpărat un pian de acompaniament. Scena și ecranul au intrat astfel în amintirea aceluiași loc, cunoscut mai târziu sub numele de Cinematograful Minerul.
De la distanța celor 116 ani, inaugurarea sălii ne apropie de oamenii pentru care centrul orașului era și locul unde mergeau la spectacol. O clădire de patrimoniu devine mai ușor de înțeles când îi regăsim aceste întrebuințări, când în spatele fațadei putem așeza din nou o scenă și un public.
Privirea se oprește atunci altfel asupra fostului Hotel Ștefan. Dincolo de desenul ferestrelor, ea poate urmări efortul de a reclădi un loc al întâlnirii după incendiu. Iar lumina amintită de ziarul de odinioară rămâne imaginea cea mai apropiată a acelei reușite: o sală pregătită să primească oameni, cu toate serile de teatru încă înaintea ei.
Sursa FOTO: Muzeul de istorie și arheologie Maramureș
Vasile Petrovan
Citește și:
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
