În România, legea rutieră este, teoretic, bine conturată. Vârsta minimă pentru a conduce un autoturism (categoria B) este de 18 ani, iar pentru mopede, motociclete ușoare sau cvadricicluri (categoriile AM, A1 și B1) de16 ani, conform Ordonanței de Urgență nr. 195/2002. Cu toate acestea, realitatea din teren contrazice spiritul legii, și asta într-un mod care ar trebui să ne dea fiori.
Există o portiță legală și o breșă în siguranța rutieră. Tinerii de doar 14 ani pot conduce, fără permis și fără pregătire, anumite vehicule cu viteză maximă de 25 km/h. Aparent inofensive, aceste mopede sau cvadricicluri ușoare sunt adesea percepute ca jucării pe patru roți, dar în mâinile unor copii lipsiți de educație rutieră pot deveni un real pericol. Faptul că legea nu le impune cunoașterea regulilor de circulație este, în sine, o invitație la haos pe șosele.
În paralel, Codul Penal trasează limitele răspunderii penale pentru minori. Cei sub 14 ani sunt considerați lipsiți de răspundere, iar între 14 și 16 ani pot fi trași la răspundere doar dacă se dovedește discernământul. Practic, un adolescent de 14 ani care conduce ilegal poate scăpa de consecințe legale dacă e considerat… „prea copil” ca să înțeleagă gravitatea faptei. Întrebarea care se naște este: atunci de ce îi lăsăm să conducă?
Cazurile din Slatina sau Turnu Măgurele nu mai sunt excepții, ci simptomele unei probleme care se adâncește. Adolescenți la volanul mașinilor părinților, cu frați mai mici ca pasageri, părinți care privesc neputincioși sau, și mai grav, complice. Uneori, când poliția intervine, familiile reacționează agresiv, apărând gesturi ce pun în pericol nu doar viețile propriilor copii, ci și ale altora.
Este momentul ca fiecare adult să-și asume rolul pe care îl are. Părintele trebuie să educe, autoritatea să protejeze, comunitatea să vegheze. Și asta, pentru că permisul de conducere nu este doar o bucată de plastic, este o responsabilitate. Când punem cheile în mâinile unui copil de 14 ani, ne jucăm cu focul.
Vasile Petrovan
