„Iisus, bine ai venit!”: Diana Topan a lansat videoclipul unei colinde deosebite - 12 minute în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Credința și statornicia aduc vindecare – meditație la Duminica a 27-a după Rusalii - 44 minute în urmă
Târgu Lăpuș găzduiește ediția a VIII-a a competiției „December Run” - 54 minute în urmă
SUA redefinește relația cu Europa - 54 minute în urmă
A fost hramul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Baia Mare - 1 oră în urmă
Maramureșeanca Alisia Boiciuc, în elita handbalului mondial - 3 ore în urmă
Vacek – proză de Marian Ilea (XXI) - 6 ore în urmă
„De Moș Nicolae”: Glasuri curate de copii au umplut Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 7 ore în urmă
Dominic Fritz și „bugetul curcubeu” - 8 ore în urmă
Sorana Cîrstea se retrage din tenis - 8 ore în urmă
Sâmbăta lui Lazăr – ultima zi din Post în care se fac pomeniri pentru cei adormiţi
Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Pătimirilor Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cunoscută în tradiţia creştină ca „Sâmbăta lui Lazăr”.
Biserica Ortodoxă cinsteşte astăzi, 12 aprilie, una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel care era mort de patru zile. Evenimentul, care a avut loc în satul Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 11, versetele de la 1 la 45.
Toate aceste elemente le găsim în Sinaxarul zilei, în Triod. De aici aflăm faptul că Lazăr, din localitatea Betania, era fratele Martei şi al Mariei. Ei erau copiii fariseului Simon, în casa căruia a poposit de mai multe ori Mântuitorul. Minunea învierii lui Lazăr este „declanșează” patimile lui Iisus. Evanghelistul Ioan precizează că această minune va duce la decizia lui Caiafa și a Sinedriului de a plănui să-l omoare pe Hristos
Se spune faptul că Lazăr după învierea sa nu mânca altceva decât fructe și că Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor și i l-a dăruit.
Potrivit tradiției, după ce Lazar a fost înviat, el nu a mai zâmbit niciodată. De ce? Pentru că a avut totdeauna în faţa ochilor imaginea iadului din cele patru zile cât a fost mort. După ce a fost înviat de Hristos, a mai trăit 30 de ani, apoi a murit.
După Pogorârea Sfântului Duh, când au început prigonirile împotriva creştinilor prin omorârea arhidiaconului Ştefan, Lazăr a fugit, împreună cu surorile lui, în insula Cipru. Era şi el căutat pentru a fi omorât, deoarece însăşi existenţa lui constituia dovada vie a dumnezeirii lui Iisus Hristos: fusese mort, iar acum era viu. Când apostolii Pavel şi Barnaba, aflaţi în prima lor călătorie misionară, au poposit în Cipru, l-au întâlnit acolo şi l-au hirotonit episcop al Ciprului. Datorită vitregiilor istoriei, moaștele Sfântului Lazăr nu s-au aflat niciodată, deși, în 1972, în timpul lucrărilor de restaurare a bisericii „Sfântul Lazăr“ din Larnaca, s-a descoperit sub altar un sicriu din marmură cu un fragment din moaştele sfântului. Pe sicriu scrie: „Lazăr cel de a patra zi, prietenul lui Hristos”.
La Otpust, la slujba înmormântării creștinilor dar și la fiecare pomenire a celor adormiți, Sfântul și Dreptul Lazăr este chemat să mijlocească pe lângă Hristos: „…pentru rugăciunile sfântului și dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morți…”.
Sâmbăta aceasta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim – Floriile, este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se mai fac pomeniri de obște pentru cei adormiți. Pomenirile vor fi reluate, potrivit rânduielii obișnuite, după Săptămâna Luminată.
Tropar, glasul 1:
„Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”















