Portret de artist: Ioana Călăuz, poezia ca formă de libertate - 28 minute în urmă
Ovidiu Oanță, băimăreanul devenit unul dintre cei mai cunoscuți reporteri ai Pro TV - 30 minute în urmă
Seceta începe să lase robinetele fără apă în Maramureș - 37 minute în urmă
Nadia Comăneci a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității din Montreal - 1 oră în urmă
Mâine, recital de pricesne la Berința la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului - 2 ore în urmă
Să îl cunoaștem pe Andrei Coteț, un tânăr cu visuri mărețe în producția muzicală! - 2 ore în urmă
De astăzi, vinietele din Bulgaria sunt mai scumpe. Noile tarife pentru șoferi - 3 ore în urmă
Povestea Mănăstirii din Băsești - 3 ore în urmă
Patrimoniul maramureșean unește culturi: Eveniment special dedicat Zilei Internaționale a Prieteniei, la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare - 3 ore în urmă
Volumul „Antropologia Imaterialului” semnat de Petru Pap a fost lansat la Baia Mare - 4 ore în urmă
Odinioară, vecinii se vizitau printr-o despărțitură făcută prin gardul comun
În satele din Maramureș și în cele din toată țara oamenii trăiau cu omenie, respect și frică de Dumnezeu. Când se vizitau nu mai foloseau porțile. Scurtau drumul prin grădină, făcând un loc de acces prin gard. La țară s-a născut veșnicia dar, tot acolo s-a născut și bunul simț. Lumea trăia mult mai simplu decât acum iar lucrurile simple înnobilau viața țăranului. Vecinii se vizitau în zile de sărbătoare și se ajutau la muncile din gospodărie sau ale ogorului. Ce mândru îi Maramureșul, ce tradiții valoroase are, și ce obiceiuri frumoase îl țin încă viu! Satele maramureșene sunt cunoscute pentru multe rânduieli, iar una dintre ele se mai folosește și astăzi. Cu toate că erau mai mult plecați, sătenii nu-și încuiau casele, puneau numai o mătură sau o botă în ușă. Astfel, oricine trecea pe drum sau voia să vină în vizită, vedea că oamenii-s duși și se întorceau mai târziu. Puterea lor stătea de fapt în timpurile de atunci, în aluatul din care erau făcuți oamenii. Pe vremea străbunicilor, bunicilor ori a părinților noștri, fiecare zi începea cu o rugăciune. Aceștia aveau dragoste de Dumnezeu, dragoste pentru animale, pentru pământul lor, dar mai ales pentru aproapele lui. Fiecare își vedea de ograda lui, iar oriunde mergeau, aveau omenia cu ei. Dacă trebuiau să se ajute între ei,
o făceau, dădeau din puținul lor și nimeni nu tânjea la avuția altuia, căci pe vremuri oamenii nu aveau așa multe.
„Din păcate, valorile pe care omul le-a creat se întorc împotriva lui, pentru că viaţa morală rămâne în urma vieţii intelectuale. Ne-am pierdut demnitatea de oameni. Prin felul cum ne purtăm, prin felul cum lucrăm, prin felul cum ne plătim unii pe alţii, prin felul cum ne furăm unii pe alţii, prin felul cum ne judecăm unii pe alţii, prin felul cum ne iubim unii pe alţii, prin felul cum gândim unii despre ceilalţi, totul este greşit. Sigur că lumea merge înainte”, se confesa actorul Dorel Vișan într-un interviu.
Lăcrimioara ZOTA














