În satele din Maramureș și în cele din toată țara oamenii trăiau cu omenie, respect și frică de Dumnezeu. Când se vizitau nu mai foloseau porțile. Scurtau drumul prin grădină, făcând un loc de acces prin gard. La țară s-a născut veșnicia dar, tot acolo s-a născut și bunul simț. Lumea trăia mult mai simplu decât acum iar lucrurile simple înnobilau viața țăranului. Vecinii se vizitau în zile de sărbătoare și se ajutau la muncile din gospodărie sau ale ogorului. Ce mândru îi Maramureșul, ce tradiții valoroase are, și ce obiceiuri frumoase îl țin încă viu! Satele maramureșene sunt cunoscute pentru multe rânduieli, iar una dintre ele se mai folosește și astăzi. Cu toate că erau mai mult plecați, sătenii nu-și încuiau casele, puneau numai o mătură sau o botă în ușă. Astfel, oricine trecea pe drum sau voia să vină în vizită, vedea că oamenii-s duși și se întorceau mai târziu. Puterea lor stătea de fapt în timpurile de atunci, în aluatul din care erau făcuți oamenii. Pe vremea străbunicilor, bunicilor ori a părinților noștri, fiecare zi începea cu o rugăciune. Aceștia aveau dragoste de Dumnezeu, dragoste pentru animale, pentru pământul lor, dar mai ales pentru aproapele lui. Fiecare își vedea de ograda lui, iar oriunde mergeau, aveau omenia cu ei. Dacă trebuiau să se ajute între ei,
o făceau, dădeau din puținul lor și nimeni nu tânjea la avuția altuia, căci pe vremuri oamenii nu aveau așa multe.
„Din păcate, valorile pe care omul le-a creat se întorc împotriva lui, pentru că viaţa morală rămâne în urma vieţii intelectuale. Ne-am pierdut demnitatea de oameni. Prin felul cum ne purtăm, prin felul cum lucrăm, prin felul cum ne plătim unii pe alţii, prin felul cum ne furăm unii pe alţii, prin felul cum ne judecăm unii pe alţii, prin felul cum ne iubim unii pe alţii, prin felul cum gândim unii despre ceilalţi, totul este greşit. Sigur că lumea merge înainte”, se confesa actorul Dorel Vișan într-un interviu.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
