Ariciul este un mamifer mic care aparține ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Nu există doar un singur arici, ci peste 20 de specii diferite de mamifere mici în întreaga lume. Cel mai mic dintre ele este gimnura mică, care cântărește doar între 20 și 80 de grame. Fiind așa-numite „mamifere plantigrade”, aricii pun tot piciorul pe jos atunci când umblă, la fel ca oamenii – spre deosebire de câini, de exemplu. În plus, picioarele lor din față sunt mai scurte decât cele din spate. Deoarece aricii nu văd foarte bine, ei încearcă să se orienteze cu ajutorul simțului gustativ. În acest scop, aricii au un organ special în cerul gurii: organul Jacobson (organum vomeronasale), denumit astfel după numele chirurgului danez Ludwig Levin Jacobson. Atunci când un arici întâlnește un obiect necunoscut și nu știe dacă este o pradă, îl mușcă. În timp ce face acest lucru, plescăie și mormăie, producând salivă spumoasă. Prin intermediul mișcărilor de mestecat, această salivă ajunge la organul lui Jacobson, care recunoaște obiectul după miros și gust.
Ariciul european a fost desemnat ”animalul anului 2024”. Ariciul vest-european, devansând la voturi veveriţa şi vulpea roşie. Aricii sunt singuratici nocturni și își caută prada pe întuneric. Indiferent cât timp trebuie să o caute, ei parcurg și distanțe mari. Dar, deși sunt destul de mici, reușesc să fie foarte zgomotoși în „peregrinările” lor nocturne. De asemenea, aricii fac zgomote deosebit de puternice atunci când se întâlnesc cu alți arici. Atunci are loc fie o curtare, fie o ceartă aprigă.
Cine nu cunoaşte simpaticul ghem viu de ţepi care iese agale la plimbare la ceas de seară? Este unul dintre primele animale cu care luăm contact încă din copilărie, fiind o figură omniprezentă în basme, poveşti şi mai nou, desene animate. Dincolo de prima impresie, ariciul este un animal de-a dreptul fascinant, cu un mod de viaţă interesant şi cu un rol de mare importanţă în ecosistemele din care face parte. Dar, dincolo de mitologia sa absolut surprinzătoare şi de informaţiile de ordin strict zoologic, este un animal tot mai des încolţit şi periclitat de acţiunile nesăbuite ale omului. Aricii trebuie să supravieţuiască! Fără ei lumea ar deveni mai săracă.
O legendă spune : „Atunci când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, nu a măsurat chiar bine, așa că pământul era mai mare decât cerul. Dar a venit ariciul, i-a pupat mâna și i-a spus: Doamne, mai măsoară o dată! Atunci, Dumnezeu a zâmbit și i-a dăruit ariciului haina sa cu țepi, ca să se poată apăra de dușmani. Ariciul e bun în grădină și la casa omului, în agricultură. Aricii sunt niște sanitari naturali de neînlocuit. Ei mănâncă o mulțime de insecte și dăunători care fac pagube legumelor.” Un singur arici curăţă grădina de insecte dăunătoare, consumând doar într-o noapte circa 200 grame de larve, gândaci şi alte insecte.
Lăcrimioara ZOTA
