Două noi imagini din proiectul „Fotografia versus memoria istoriei – «Priviri» din orașul Baia Mare (VIII) sunt publicate de către Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș. De această dată sunt aduse în atenție imagini din secolu al XIX-lea cu locul cunoscut astăzi drept „Podul viilor”,
„Prezentarea de astăzi vine în fața dumneavoastră cu două fotografii care, alăturate, ne aduc în fața ochilor o veche imagine a uneia dintre cele mai importante străzi din zona istorică a orașului nostru și anume Strada Podul Viilor. Trebuie să facem precizarea că ambele imagini datează din ultimii ani ai secolului XIX”, explică muzeografa Lucia Pop.
Potrivit datelor istorice, această stradă era una dinter cele cinci artere principale adiacente Pieței Centrale (Piața Libertății). Numele străzii era atribuit drumului de acces către podgoriile de pe dealurile din nordul orașului medieval la care se putea ajunge doar trecând de Poarta Podului (Poarta de Nord), cea mai importantă dintre cele patru porți de intrare/ieșire în/din orașul fortificat, mai arată muzeografa.
Alte denumiri ale străzii, de-a lungul anilor
„De-a lungul timpului strada a purtat numele de Strada Podului (Hid-utca) anii 1900, Calea Traian, anii 1930, strada 23 August (anii regimului comunist), strada Podul Viilor (din 1990)”,mai arată Lucia Pop.
Strada păstrează, cu mici diferențe edilitare, vechea configurație de acum 100 de ani. „Nu trebuie să uităm faptul că, atunci, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, orașul se întinsese mult dincolo de pod, că acolo era în curs de amenajare un minunat loc de odihnă și plimbare (Parcul municipal „Regina Maria” de astăzi) iar natura a oferit «un căutat motiv al pictorilor– Dealul Florilor și Dealul Crucii»”, mai arată ea.
„Vrem să spunem că Strada Podul Viilor a fost dintotdeauna o foarte circulată și importantă zonă pentru băimăreni. Cu un mic exercițiu de imaginație, mergând la pas, să spunem prin anii 1930-1933, de la colțul străzii spre pod, respectiv dinspre sud spre nord, vom trece pe lângă trei ateliere de croitorie (domni, dame și copii), pe lângă Oficiile de Telegraf și Telefoane, prin fața studioului foto Huszthy Máthyás sau prin fața Biseicii Reformate”, completează muzeografa.
Fotografiile poartă în mod vădit amprenta trecului, iar atmosfera de epocă pe care o emană aceste imagini stârnesc admirația privitorilor. „Uneori, un mic și nesmnificativ detaliu, trezește curiozitatea și aduce, de ce nu, un plus de apreciere. Asfel, privind cu atenție fotografia 2, în partea stângă, de-a lungul edificiilor veți vedea unele imperfecțiuni, unele nereușite tehnice, imperfecțiuni pe care autorul a încercat, oarecum stângaci, să le remedieze. Acest detaliu nu afectează cu nimic valoarea tehnică sau documentară a imaginii, ci din contră”, explică la final Lucia Pop.
Imagini: Zamfir Șomcutean
