Zilele Internaționale ale Producătorilor, la Sala Sporturilor - 2 minute în urmă
Trei eleve de la Colegiul „Mihai Eminescu” Baia Mare au fost premiate la Olimpiada Națională de Religie – Cultul Ortodox - 14 minute în urmă
Intoria Centrului de Artă Contemporană Colonia Pictorilor Baia Mare, prezentată într-un scurt film - 30 minute în urmă
Crosul copiilor a ajuns la cea de-a treia ediție - 1 oră în urmă
Un polițist din Maramureș, locul I la Campionatul Național de TIR al MAI - 1 oră în urmă
Elevii de la Școala „Dimitrie Cantemir” au realizat o grădină verticală din plante aromatice și flori la Muzeul Satului din Baia Mare - 1 oră în urmă
”Învață de la antreprenori”: Preoiectul Camerei de Comerț și Industrie Maramureș, recunoscut la nivel național - 2 ore în urmă
Iulia Ioana Vlad a obținut Premiul Special al Fundației „Valeria Peter Predescu” în cadrul Festivalului-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc de la Bistrița - 13 ore în urmă
Ionel Bogdan și echipa sa alături de antreprenorii și angajații companiilor din Baia Mare: „Îmi asum acest parcurs, să reconstruim din temelii orașul” - în urmă
Câinii ghizi ai persoanelor cu dizabilități au acces în toate spațiile publice - în urmă
Biserica veche din Rozavlea, cel mai luminos lăcaș sfânt din Maramureș
Primele atestări ale localității apar la mijlocul secolului al XIV lea. Numele satului se presupune că vine de la „Grozavu”, apoi a devenit Hrozavu, prin influența ucraineană și prin afereză, Rozavlea. O altă supoziție este aceea că numele are legătură cu revărsările dese ale Izei (rozavlete=a se revărsa).
În zonă a existat o viață religioasă intensă. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rozavlea datează de prin 1717.
Se presupune că ar fi fost adusă din altă parte și ridicată pe locul unei biserici mai vechi.
Lăcașul sfânt este construit din lemn de brad, de către meșteri anonimi.
Pentru lumină există ferestre multiple, biserica aceasta fiind mai luminoasă decât celelalte lăcașuri sfinte maramureșene.
Turnul clopotniță are 28 de metri înălțime, cu un foișor extins pe o structură de console.
Pictura s-a realizat pe lemn, doar cea a altarului fiind singura realizată pe pânză. Pictura pe lemn a fost făcută de Ioan Plohod din Dragomirești și fiul său, în anul 1810. S-a finalizat în 1826. Restaurări au fost făcute în anul 1981 și 2008.
Lăcrimioara ZOTA