Baia Sprie a recepționat Centrul de Colectare Selectivă, primul proiect CAV finalizat din Maramureș - 15 minute în urmă
Elevii Școlii Populare de Artă Baia Mare, premiați la Festivalul Interjudețean de Folclor „Dragu-mi-i cântu și jocu” de la Tășnad - 24 minute în urmă
Festivalul Ceaunelor, Vânătorilor și Pescarilor AJVPS Maramureș, Ediția 2026 - 25 minute în urmă
Campanie de colectare de aparate electrice la Sighet - 33 minute în urmă
Viorel Fotache, de la CS Minaur – lecție cu copiii de la Liceul „Ep. Dr. Alexandru Rusu” - 1 oră în urmă
Prognoza meteo Maramure, 17 iunie 2026 - 3 ore în urmă
17 iunie 1977, a început construcția Uzinei „Oltcit” de la Craiova - 3 ore în urmă
Flori de Sânziene: Ziua orașului Tăuții Măgherăuș – o sărbătoare a comunității, tradiției și bucuriei de a fi împreună - 12 ore în urmă
Jurnal de Mondial: Capul Verde care a dat peste cap Spania - 13 ore în urmă
Divertisment digital fără costuri: ce opțiuni gratuite descoperă tot mai mulți români - 13 ore în urmă
Biserica veche din Rozavlea, cel mai luminos lăcaș sfânt din Maramureș
Primele atestări ale localității apar la mijlocul secolului al XIV lea. Numele satului se presupune că vine de la „Grozavu”, apoi a devenit Hrozavu, prin influența ucraineană și prin afereză, Rozavlea. O altă supoziție este aceea că numele are legătură cu revărsările dese ale Izei (rozavlete=a se revărsa).
În zonă a existat o viață religioasă intensă. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rozavlea datează de prin 1717.
Se presupune că ar fi fost adusă din altă parte și ridicată pe locul unei biserici mai vechi.
Lăcașul sfânt este construit din lemn de brad, de către meșteri anonimi.
Pentru lumină există ferestre multiple, biserica aceasta fiind mai luminoasă decât celelalte lăcașuri sfinte maramureșene.
Turnul clopotniță are 28 de metri înălțime, cu un foișor extins pe o structură de console.
Pictura s-a realizat pe lemn, doar cea a altarului fiind singura realizată pe pânză. Pictura pe lemn a fost făcută de Ioan Plohod din Dragomirești și fiul său, în anul 1810. S-a finalizat în 1826. Restaurări au fost făcute în anul 1981 și 2008.
Lăcrimioara ZOTA












