Vasile Deac Moșu’ din Bogdan Vodă este o istorie vie, iar ieri, 2 august, a împlinit 93 de ani.
Deși e bolnav și slăbit, maramureșeanul s-a bucurat că nu a fost uitat de ziua lui, întâmpinându-i pe cei care i-au călcat pragul cu un zâmbet și lacrimi în ochi.
„Ne primește cu drag Moșu’, deși bolnav și slăbit, i se luminează fața și i se umplu ochii de lacrimi când ne vede și înțelege că am venit la el să-i urăm sănătate deplină, să-l cinstim și să-i arătăm că nu l-am uitat!
Ne povestește despre viața lui de primar în Cuhea Maramureșului – satul lui Bogdan Întemeietorul – și de visul lui de a-i face o statuie domnitorului, vis care a luat ființă în cele din urmă.
A bătut drumurile capitalei îmbrăcat în gatii și cămeșă, încălțat cu opinci și mândru că e urmașul domnitorului; a încercat ușile autorităților centrale, umil ca un țăran simplu cu 4 clase ce era, dar demn și conștient de zestrea ce i-au lasat-o precursorii, visând să facă vizibilă umbra domnitorului care străjuiește comuna, să-i ridice o statuie spre cinstire și aducere aminte. Ne povestește râzând cum l-au intrebat daca vrea sa fie ecvestră, iar el semeț răspunde: “ecvestră, neecvestră, numa’ domnitoru’ să fie călare pe cal”.
Lângă el, moașa Irina (moașa satului de la care i-a venit si porecla Moșului), zâmbitoare, așteaptă și ea să împlinească la final de august 93 de ani (îmi explică surâzând că deși s-a măritat târziu că o făcut școală, bărbatu’ ei a fost din același
contingent). Și tot în august sărbătoresc 70 de ani împreună.
Nu ne lasă Moșu să plecăm până nu-i zice părintele Mihai o rugăciune și-l binecuvântează, iar el blând și cu ochii în lacrimi sărută mâna preotului neștiind cum să ne mulțumească că l-am cercetat!” – se precizează pe pagina Casa Chira.
Moșu’ Deac a fost 16 ani primar, apoi viceprimar.
Reamintim că în 24 octombrie 2019, Vasile Deac Moșu’ a primit din mâna PS Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar, Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul”. Ordinul i-a fost acordat în semn de înaltă apreciere și aleasă prețuire în Anul Omagial al Satului Românesc, în Patriarhia Română, pentru omul care a fost gata să-şi dea viaţa pentru un vis. Iar visul lui înseamnă istorie, neam, amprentă identitară.
La mulți ani cu sănătate îi dorim și noi!
L.C.H.
