Ce găseai pe masa țăranului român în trecut, de Paște. Mielul umplut a apărut relativ recent - 10 ore în urmă
Expoziția „Un secol de arte frumoase la Baia Mare” va fi vernisată la Palatul Episcopal Romano-Catolic de Oradea - 11 ore în urmă
Primăvara în Satul de pe Dealul Florilor, în a doua zi de Paști - 11 ore în urmă
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Slăbiciunile din viață și influența asupra noastră, câteva sfaturi esențiale; Cum le recunoaștem și cum acționăm - 11 ore în urmă
Val de infecții respiratorii și gripă în Maramureș - 11 ore în urmă
Un milion de euro, la Borșa, prin PNNR - 12 ore în urmă
Într-o zi de 3 mai, Nadia Comăneci ne-a făcut mândri că suntem români - 12 ore în urmă
Când vor intra pe carduri, alocațiile pe luna mai - 12 ore în urmă
O cățelușă are nevoie de ajutorul oamenilor, iubitori de animale - 13 ore în urmă
Zilele Insuficienței Cardiace - 14 ore în urmă
Se împlinesc 132 de ani de la moartea marelui poet Mihai Eminescu
Astăzi, 15 iunie, se împlinesc 132 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui nostru poet național Mihai Eminescu.
Poet, prozator, dramaturg și jurnalist, este socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. În cele ce urmează vom expune câteva aspecte și relatări mai puțin cunoscute din viața scriitorului.
Aflăm aşadar din studiile unor eminescologi, că din familia poetului Eminescu au ales drumul slujirii lui Dumnezeu mai mulţi membri. Astfel, doi fraţi şi trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie.
De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viaţa de obşte, asculta poveşti, cântece şi întâmplări povestite de călugăriţe, iar mătuşa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic şi i-a înlesnit accesul la cărţile şi manuscrisele din mănăstire.
Un alt aspect mai puţin cunoscut de către publicul larg se referă la faptul că la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer să se călugărească. Despre acest lucru a vorbit cercetătorul Theodor Codreanu în volumul „Eminescu şi mistica nebuniei”.
„La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ“, îi spunea poetul lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Românul” în anul 1882.
Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.
„Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”, preciza marele poet național.
La îndemnul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, astăzi, în școlile teologice din cuprinsul Eparhiei precum și prin activitatea profesorilor de religie la ore, va fi evocată personalitatea complexă a poetului Mihai Eminescu, cel care a iubit credința, Biserica și neamul românesc.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!