Scoaterea oilor din grajd sau din șură, unde erau adăpostite pentru iarnă, și constituirea turmelor depindea de mersul vremii și varia de la o localitate la alta.
Anul pastoral se inaugura, de regulă, între 10-18 mai, uneori chiar la Sângeorz, dacă primăvara era timpurie. Până la urcarea oilor la munte, care avea loc de regulă la Rusalii, oile se pășunează pe fânețe și în locuri rezervate pentru pășunat. Locurile unde se organizau stâni erau alese după anumite criterii. Ele trebuiau să aibă pășuni mănoase, izvoare cu apă, căi de acces pentru căruțe.
Stâna se organiza pe boteie. O stână avea trei sau patru boteie, însumând 100-150 de oi, păzite de către 3-4 păcurari, pentru oile mulgătoare și un stărpar care pășuna oile sterpe. Mai avea un vătav și un strungaș, de regulă un copil, care dădea oile în strungă la muls.
În organizare, un rol esențial îl are gazda de stână, persoană care are de îndeplinit o serie de sarcini și care nu putea fi oricine, având o mare răspundere. „A si gazdă de stână îi o cinste, da și o grijă mare pă cap. Trebe tare bine să te porți să sie mulțămiți sâmbrașii, să nu te ocăra(scă)”.
Sursa – Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (din Valea Cosăului, autori: Maria Șerba, Pamfil & Maria Bilțiu)
Foto: Gheorghe Petrila
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
