Ouăle roșii sunt un simbol al Sfintelor Paști. Bătrânii maramureșeni povestesc despre obiceiul vopsirii acestora.
- „În Joia sau în Vinerea Mare să vopsesc ouăle și să zâce că nu să strică așa repede dacă-s vopsite atunci. Să vopsesc cu coji de ceapă și să fierb și frunze de urzică, să combină cu ceapă, cu diferite plante și ies ouăle mai închise sau mai deschise la culoare” (Lăpuș);
- „Ouăle se feștesc și împistresc cu coji de ceapă. Să vopsăsc și le împistrem cu frunză de trifoi, leuștean. Le punem pă ouă și băgam înt-on ciorap de nailon și le serbem bine. Unde-o stat frunza, rămâne alb…” (Mara, Sat Șugatag, Breb, Vișeu de Jos, Vadu Izei, Suciu de Sus, Șieu, Bogdan Vodă);
- „O fost câte-o femeie care-o știut împistri cu ceară. Ave un băț în care era băgat on mniez de badocuț. Le făcea cu tăt feliu de farburi: roșu, galbân, verde. Făce pă ele cocârlate, greble, corigauă. Amu nu face nime” (Botiza)
- „Făcem și curcubău di pă cer. Le băgam c-on capăt înt-o farbă, cu celălalt în alta. La mijloc rămâne un cerc alb.” (Desești);
- „La noi, pântru culoarea verde, să fierbeu în frunză de urzică” (Mara)
- „Cu coji de arin, de ceapă și de nuc, le feștem frumos. Mai demult, se împistreu așa mândru, că îți era mai mare dragu să te uiți la ele” (Giulești)
- „La noi în sat, să fac și amu ouă-ncondeiate. Faci pă ele peteică, cu on condei cu tablă și faci linii de tot feliu. Care nu le împistresc, le feștesc cu coajă de ceapă și coajă de lemn cânesc” (Ungureni)
