Ai nevoie de doar cincisprezece minute, pe șosea, pentru a ajunge, pornind din Baia Mare, în satul Cărbunari.
Localitate multiseculară – având prima atestare documentară în 1424, vremuri în care legații bizantini mai călătoreau, probabil, pe aceste meleaguri, spre stavropighia de la Peri – , Cărbunariul are o etimologie evidentă, simplă, cu referire la activitatea minieră sau la faptul de a produce și de a comercializa cărbune de lemn. Ușoară etimologie, grele îndeletniciri, dar pe măsura hărniciei locuitorilor de aici. În fapt, a doua semnificație a toponimicului este mai plauzibilă, căci, după cele cincisprezece minute, odată ajuns, intri parcă într-un alt cadru al existenței, într-un loc în care pădurea și cerul se întrepătrund luminos, într-o „perihoreză” de verde-albastru.
Ziua de 4 octombrie 2020 va rămâne pentru multă vreme în memoria credincioșilor din localitate. În această zi, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a revenit în Cărbunari, în această comunitate foarte dragă Preasfinției Sale, după cum a mărturisit și cu această ocazie. În 24 iulie 2005 resfințise biserica de aici, în urma unor importante lucrări de renovare interioară și exterioară. Acum venea să sfințească noua capelă de cimitir și să-l instaleze pe noul preot.
O biserică este expresia centripetă și întruparea arhitecturală a unei comunități. Iar preotul este sufletul ei unificator – al bisericii și al comunității. De puțină vreme, în urma unui accident nefericit, credincioșii din Cărbunari își pierduseră păstorul duhovnicesc, pe tânărul și vrednicul preot Adrian Ieremi. Duminică, după Slujba de sfințire a noii capele, în pridvorul acesteia, la vremea rânduită, în timpul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Iustin a citit rugăciunea de dezlegare pentru sufletul părintelui Adrian. Ca la un semn, natura întreagă și-a marcat participarea la drama familiei și a comunității, printr-o spontană și intensă frământare, de neanticipat. Apoi, cerul s-a deschis, ca un surâs al celui plecat și ca o binecuvântare a Celui de Sus. Într-o localitate parcă asaltată de natură și într-un neam care codrului îi este frate, era firesc ca natura să rezoneze la durerea oamenilor, iar apoi să fie semn de liniștire și încredințare, pentru cei care știu să vadă și să înțeleagă tainicele manifestări ale Creației – după cum observa Preasfinția Sa.
Astfel, în mijlocul credincioșilor, înconjurat de revelatoarele taine ale lumii, episcopul a săvârșit Marea Taină Euharistică, într-un sobor pe măsura momentului. În împreună-slujire, îi amintim pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Petru Costea, fost paroh în Cărbunari, Pr. Vasile Trif, cunoscut artist plastic, originar din localitate, Pr. Prof. Dr. Claudiu Pop, păstorul credincioșilor din Groși, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. După cum ne-au obișnuit, părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu și Grupul Psaltic „Theologos”, aflat sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, au înnobilat, melodic, evenimentul.
La momentul liturgic specific, a fost hirotonit întru preot părintele diacon Valeriu Latiș, multă vreme slujitor destoinic al Catedralei Episcopale. Părinții arhidiaconi din Permanența Eparhială le-au dăruit celor prezenți o vibrantă interpretare a pricesnei „De ce mă urăști tu, frate, tot mereu?”, tulburătoare adaptare lirică a vrednicului de pomenire Protopop Gavril Mociran, fiu al satului Cărbunari. Le-a urmat, cu o altă deosebită priceasnă, la același nivel artistic, tânăra solistă Marcela Ștefania Latiș, sora noului preot hirotonit.
„În fiecare duminică – a arătat Preasfințitul Părinte Iustin la începutul cuvântului său de învățătură – se citește un pasaj sau o pericopă evanghelică, ce conține fie o pildă a Mântuitorului, cu multe învățături, fie învățătura însăși, în mod concret. Despre învățătura însăși, în mod concret, este vorba în scurta pericopă evanghelică de astăzi”. În Duminica a XIX-a după Rusalii textul scripturistic ne vorbește despre imperativul iubirii vrăjmașilor. Textul este luat din Predica de pe Munte. În varianta de la Sfântul Evanghelist Matei, Predica de pe Munte este foarte lungă, cele 106 versete întinzându-se pe trei capitole, compunând o adevărată cartă a Creștinismului pentru întreaga umanitate. În varianta de la Sfântul Evanghelist Luca, Predica are doar 30 de versete, iar pasajul din care s-a citit este și mai scurt, de doar câteva. „Însă aceste puține versete sunt pline de înțelesuri și învățături duhovnicești care se constituie în principii de bază pentru statornicirea, pe temelii de pace, de bunăvoire, de îngăduință, de înțelegere și iertare, a raporturilor dintre oameni, dintre comunități, dintre națiuni. Este un text greu de înțeles, dar și mai greu de acceptat, pentru omul «obișnuit», pentru omul pământesc. Dar, pentru creștin, nu trebuie să fie așa. Căci creștinul este după modelul lui Hristos, iar modelul hristic este icoana iubirii răstignite a lui Dumnezeu pentru umanitate, este icoana iubirii și a iertării lui Dumnezeu-Tatăl.” Din Rugăciunea domnească aflăm că „prețuliertării noastre este iertarea celorlalți”.
„Iertați și faceți bine”… Faceți bine, pentru că iubirea lui Dumnezeu este creatoare. Pentru că Hristos a adus legea iertării creatoare, a iubirii creatoare. Acestea sunt cuvintele Lui. Noi, însă, am parafrazat distorsionant aceste cuvinte, spunând „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Dar acest mod de exprimare este doar negativ, insuficient. „N-ai făcut rău la nimeni?… Dar bine ai făcut? Aici este progresul. Aici este schimbarea paradigmei. Hristos a venit să aducă o nouă abordare. El statornicește relațiile sociale pe principii pozitive, constructive, ziditoare.”
De ce suntem datori să facem binele în permanență, fără a aștepta nimic în schimb? Pentru că tot ce avem noi este, de asemenea, luat cu împrumut de la Dumnezeu. „Avem ceva ce ne aparține? Tot ce avem am luat de la Dumnezeu cu împrumut. Aici este cheia Evangheliei de azi. Aici este cheia înțelesurilor duhovnicești a ceea ce Mântuitorul – într-un mod discret, sublim, și, mai ales, fără să ne culpabilizeze – ne învață și ne îndeamnă.” Să fim iertători asemenea lui Dumnezeu. Să ne asemănăm cu El. Putem aceasta, avându-L model veșnic pe Hristos.
În final, a avut loc instalarea noului preot al Parohiei Cărbunari, Preasfințitul Iustin urându-i părintelui Valeriu Latiș păstorire îndelungată și rodnică în acest loc cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu. După succintul dar emoționantul cuvânt de mulțumire, noul preot i-a dăruit Preasfinției Sale, din partea Consiliului Parohial și a credincioșilor, o icoană a Mântuitorului, cu ferecătură.
Îi dorim părintelui Valeriu o păstorire plină de inspirația, curăția și ardoarea cărbunelui profetic, spre mântuirea sa și a celor încredințați lui de Dumnezeu.
C. B. Roatiș
