Un asteroid a ajuns să poarte numele directorului Planetariului. Ovidiu Ignat: ”Nu m-am gândit niciodată că numele meu va ajunge pe cer înaintea mea”

Ovidiu Ignat este maramureșean de-al nostru, născut la Sighetu Marmației, licențiat în matematică-fizică, iar din 2014 este directorul Planetariului din Baia Mare. Are o activitate consistentă în domeniul astronomiei, contribuind, printre altele, la realizarea a două spectacole digitale full-dome de planetariu în cadrul unor proiecte Erasmus+ și participând, în calitate de profesor evaluator, în cadrul probei observaționale la două olimpiade internaționale de astronomie. În 2022 a fost unul din cei trei membri al juriului Festivalului internațional de filme full-dome pentru planetariu de la Brno (Cehia). E pasionat de sport (privitul, nu practicatul, după cum hâtru spune), muzică, șah, limbi străine și adoră să povestească despre astronomie rămânând cu picioarele pe pământ. Iar de curând un asteroid a ajuns să-i poarte numele.

– Cum a ajuns un asteroid să poarte numele tău? Sau tu să-i dai numele unui asteroid?

– Există un program numit EURONEAR în care lucrează majoritar astronomi români. Proiectul European Near Earth Asteroids Research (EURONEAR) este unul care își propune să îmbunătățească contribuția europeană privind asteroizii din apropierea Pământului (NEA). A fost înființat în mai 2006 de Ovidiu Văduvescu și Mirel Bârlan, foști astronomi români, la IMCCE, Observatorul din Paris. Se pare că activitatea mea profesională, 28 de ani până în acest moment, a fost apreciată de colegii din România (unul dintre ei chiar m-a numit primul „depozit” de astronomie educațională din România), președintele Societății Astronomice Române de Meteori, Valentin Grigore, a făcut propunerea ca unul dintre asteroizii descoperiți în cadrul programului EURONEAR să poarte numele meu, iar domnul Ovidiu Văduvescu a înaintat propunerea grupului de lucru corespunzător din cadrul Uniunii Astronomice Internaționale. WGSBN (Working Group Small Bodies Nomenclature) este, hai să spunem, forul care eliberează certificate de naștere pentru asteroizi, comete sau sateliți. În general, acest grup are încredere în referințele trimise de cei care vin cu propunerile, așa că here I am! Sau iacătă-mă 😊

Prima reacție când a aflat că un asteroid îi va purta numele: ”Săracul!”

– Care a fost prima reacție când ai aflat că pe un asteroid îl cheamă ca pe tine? Sau că pe tine te cheamă ca pe un asteroid? 😊

– Povestea a început într-o duminică seara, pe 1 iunie, când am primit un e-mail din partea astronomului Ovidiu Văduvescu prin care eram întrebat dacă aș fi de acord ca un asteroid să poarte numele meu. Prima mea reacție a fost: „Săracul!” (la asteroid mă refer). Pe urmă am făcut cunoștință cu acea bucățică de piatră, ne-am „împrietenit”, am aflat că face parte din centura principală de asteroizi, atunci când e cel mai departe de Soare se află la aproape 500 de milioane de kilometri distanță, face o rotație completă în jurul Soarelui în 5,29 ani și e la fel ca mine, destul de discret. A fost „văzut” de telescoapele de pe Pământ în perioada 2007-2024 de doar 54 de ori. De altfel, a fost descoperit cu ajutorul Gran Telescopio Canarias, din insula La Palma, un telescop cu o oglindă de 10,4 metri în diametru. Acum, aș fi ipocrit să nu recunosc că am trecut printr-un amestec de emoție, bucurie, satisfacție, însă sentimentul dominant a fost cel de împlinire! Și eu m-am întrebat ce simte acel asteroid știind că are un nume de acum 😊. Pot să intuiesc că nimic. Rămâne, cel mai probabil, „nemuritor și rece”.

– Cam de când s-a înșurubat în tine pasiunea asta legată de Univers, de planete, de aștri, pe unde mai mișună cometele, ce mai fac ele prin drumurile lor?

– De când mă știu mi-a plăcut să privesc cerul, dar nu aveam neaparat în vedere o carieră în domeniu. Însă se pare că unele meserii te aleg ele pe tine. La finalul liceului am realizat că cel mai bine mă pricep să rezolv probleme de matematică și mă gândeam atunci să fac facultatea de automatizări și calculatoare. Însă tatăl meu m-a convins să fac matematică („ce-o să faci tu cu ingineria…”), iar acolo am dat peste astronomia „grea”, aia cu multe formule din matematică și fizică. Pe urmă, planetele s-au „aliniat” și a apărut un post disponibil la Planetariu. Mi s-a părut o oportunitate grozavă de a transforma acele formule corecte, dar reci, într-o poveste frumoasă, accesibilă oricui. Au trecut mai bine de 28 de ani și nu m-am plictisit de asta. Frumusețea stă și în faptul că astronomia e o disciplină dinamică, într-o continuă schimbare, în care ai în permanență de învățat și de descoperit lucruri noi.

”Planetariul arată mult mai bine ca în urmă cu 10-20 de ani și, sper, mult mai rău decât peste 10 ani”

– Cum l-ai atrage pe cineva care e nepriceput de-a binelea în tainele laboratoarelor Universului să încerce să deslușească unele și altele? Că mă gândesc că nu-i poți băga telescopul în ochi cu anasâna, seamănă a demers ratat.

– Depinde în mare măsură de vârsta vizitatorului. La copii e mai ușor, mai ales că sunt fascinați de domeniu, sunt deja „experți” în planete și dinozauri. Cu publicul adult e un pic mai complicat. Sunt unii care pur și simplu sunt de neatras indiferent ce le-ai spune/ arăta, acea categorie de persoane care e adusă „cu forța” la muzeu. Sau poți să dai peste un ghid demotivat care dacă-ți spune trei formule și 15 nume de stele te-a trimis la plimbare (nu e cazul la noi). Lucrăm în permanență la a ne îmbunătăți prezentările, astfel ca oricine ne trece pragul să aibă parte de o experiență memorabilă. Uneori, însă, e nevoie doar de o singură vizită la Planetariu pentru a schimba complet viața unui om. Asociația „Ucenicul Astronom”, una dintre cele mai active și de succes asociații astronomice din țară – înființată la Miercurea Ciuc, activează preponderent în zona Transilvaniei – a luat naștere după vizita fondatorului acesteia la Planetariul din Baia Mare. La ieșirea din cupola noastră, omul a zis: „Ok, trebuie să fac ceva în domeniul acesta și știu ce am de făcut!”.

– Cum vezi acum Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare? Eu tot Planetariu îi spun, deh, meteahnă verbală plăcută 🙂 Fă-mi o mică radiografie a lui, una nu stelară, ci pur pământeană. La ce stă bine acum și de ce ar mai avea nevoie ca să stea și mai bine?

– Cu siguranță, Planetariul arată mult mai bine acum ca în urmă cu 10-20 de ani și, sper eu, mult mai rău decât peste 10 ani. Punctul de cotitură a fost în 2014, atunci când Planetariul Baia Mare a devenit instituție de sine stătătoare în subordinea Consiliului Județean Maramureș, toate celelalte 10 planetarii publice din România fiind secții de muzee sau aparținând de o grădină zoologică (cel din Brașov) ori de o universitate (cel din Suceava). Având buget propriu și decizia la noi, am reușit să implementăm trei proiecte internaționale și cinci proiecte naționale. Așa au apărut cel mai modern proiector de stele optico-mecanic din regiune – ZKP4, aparat care a costat aproximativ 300.000 de euro, aparatul de proiecție digital, achiziționat cu finanțarea Consiliului Județean Maramureș, am co-produs două filme noi de planetariu prin colaborare cu planetariile din Budapesta, Brno, Hurbanovo (Slovacia), Hamburg, Zielona Gora (Polonia) și Viena sau am dezvoltat proiectul de mare succes „Constelații Românești Tradiționale”, un proiect expozițional itinerat în peste 10 locații importante din România – amintesc aici Castelul Corvinilor, Universitatea de Vest Timișoara sau Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” București. Mai sunt peste 10 copii din Baia Mare care au obținut medalii la olimpiadele internaționale de astronomie pregătindu-se pentru proba observațională în cupola noastră. Numărul de vizitatori a crescut de la an la an, avem anual tabere de vară pentru copii începând din 2015 – exceptând perioada pandemiei -, însă cel mai important lucru pe care cred eu că l-am creat este echipa. Suntem un colectiv mic, opt oameni, dar unit și harnic. O bucățică din piatra de pe cer ce-mi poartă numele este și a lor. Suntem oarecum deficitari pe partea de observații astronomice, în sensul că nu organizăm astfel de evenimente pe cât de des mi-aș dori, am mai avea nevoie de cel puțin trei colegi pentru a acoperi și zona de observații astronomice.

Anul acesta am reușit să finalizăm un DALI (Documentație Avizare Lucrări de Intervenții) prin care încercăm să ne extindem ca spațiu. Avem nevoie de cel puțin 500 de metri pătrați  în plus pentru a ne dezvolta programele și proiectele la care lucrăm. Așa că prioritar în momentul de față este să găsim sursa de finanțare pentru realizarea acestui proiect. Sper să putem accesa fonduri nerambursabile pentru a nu pune o presiune suplimentară pe ordonatorul nostru de credite.

Dacă s-ar alinia planetele…

– Dacă ți s-ar alinia planetele într-o zi, ce ți-ai dori pentru Planetariu, ca manager al lui? Și tot în varianta de aliniere a planetelor, ce ți-ai așterne ca dorință din viața personală? Că asteroid care îți poartă numele ai, ceea ce n-au mulți dintre noi, oricât ar tânji 🙂 

– Planetariul din Baia Mare este unic din multe puncte de vedere. Este unica instituție de profil de sine stătătoare din România și unica de acest fel din nord-vestul țării, unic inițiator de proiecte și programe astronomice pentru nevăzători din România, unicul din țară deținător al unui parc în aer liber cu tematică  astronomică, unic depozitar în România al posterelor aniversare Hubble pentru anii 2010, 2015, 2020, unic deținător al fotografiilor documentare (78 de exponate) ale expoziției „Dumitru Prunariu – Primul român în spațiul cosmic”, este unicul planetariu din România creator de conținut digital (filmele full-dome „Satelix” și „Dark side of light”), realizatorul uniculului program educațional multidisciplinar dedicat copiilor ca tabără de vară, în organizarea unei instituții din domeniul de referință. Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare deține unica tehnologie cu fibră optică și led pentru cel mai modern planetariu analogic din România și este unic prin multi-sistemul său hibrid, cele două echipamente de planetariu putând opera împreună. De asemenea este unicul planetariu public din România, datorită cupolei gonflabile deținute, capabil să realizeze demonstrații astronomice de planetariu în alte locații decât cele de la sediu sau dublând activitatea proiectorului analogic.

Visez la un planetariu băimărean deschis șapte zile pe săptămână, câte 12 ore pe zi. Asta ar însemna să dublăm – cel puțin – numărul de angajați. Aici apare dificultatea majoră, e extrem de greu să găsești resursă umană cu competențe în astronomie dispusă să lucreze pe salariile oferite de sectorul cultural.

În ceea ce mă privește nu m-am gândit niciodată că numele meu va ajunge pe cer înaintea mea. Nici nu mi-am propus așa ceva. Sper să fiu sănătos și să nu-mi pierd energia și pasiunea de a crea în continuare povești frumoase și accesibile despre astronomie. Nu știu cât de mult înseamnă că un corp ceresc îți poartă numele, e clar că îți dă un sentiment de mândrie și împlinire, dar e mult mai important, cred eu, ca aici pe Pământ să rămâi OM.

Tiberiu Sabo

Foto: arhiva personală Ovidiu Ignat

Citește și

Cristian China-Birta: ”Încăpățânarea că mă duc pe drumul cel bun, cu toate gropile în care am căzut, m-a adus unde am vrut să ajung”