22 mai 1988. Acum 37 de ani. Minaur juca acasă returul finalei Cupei IHF, cu Granitas Kaunas. În prima manșă băimărenii pierduseră la un gol diferență, 20-21. Se anunța un meci de foc cu sovieticii. Sala din Baia Mare era ticsită de spectatori. Atmosfera din tribune, ca de obicei, uimitoare. Una care părea în stare să le aștearnă granit în adidași celor de la Kaunas.
A fost un meci greu de tot. Însă Minaur a învins, 23-20, și a câștigat Cupa IHF. Pentru a doua oară, după izbânda din 1985, cea de la Zaporoje. De data aceasta a fost și mai frumos, fiindcă trofeul a fost câștigat acasă, în fața suporterilor băimăreni. A fost o altă pagină remarcabilă din istoria handbalului românesc scrisă de HC Minaur.
”O sală arhiplină le-a întâmpinat pe cele două finaliste în partida hotărâtoare pentru dobândirea Cupei IHF. Echipa sovietică aborda a opta întâlnire (în primul tur fiind exceptată, fiind deținătoarea cupei) din actuala ediție, iar Minaur a 10-a (5 victorii și 4 înfrângeri). Meciul decisiv a constat dintr-o confruntare de maxim angajament, epuizantă pentru jucători și chiar pentru spectatori, câștigătoarea competiției europene fiind decisă în secundele de foc și de mare tensiune ale ultimelor minute de joc”, scria reputatul jurnalist Ion P. Pop în ”Pentru Socialism”, în 24 mai 1988.
”A fost cel mai emoționant moment din viața mea: să fiu imediat după meci luat în brațe de coechipierii mei, să fiu aruncat în sus în fața a circa 4.000 de suporteri. Plângeam. Lacrimi de bucurie. Asemenea momente chiar nu se pot descrie. Vreau doar să le spun tuturor celor care au fost atunci în sală, pe teren și în tribune: mulțumesc, oameni minunați! Am primit o șansă. Șansa să joc în această finală. Și am folosit-o din plin, dar asta numai cu ajutorul echipei. Așa că le mulțumesc azi tuturor: colegilor, antrenorilor, suporterilor”, mărturisește Liviu Pavel în cartea ”Amintiri de (Min)AUR”, de Ramona-Ioana Pop.
Echipa Minaurului care a învins Granitas: Petran (3 intervenții), Neșovici (8 intervenții, a apărat o aruncare de la 7m) – M. Voinea 9 (6 din 7m), Covaciu 4, Pavel 4, Andronic 3, Marta 2, Porumb 1, Stamate, Halmagy, Rădulescu. Antrenor: Lascăr Pană. Antrenor secund: Petre Avramescu.
A fost o poveste frumoasă. Scrisă de sportivi de poveste.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: ”Amintiri de (Min)AUR”
Citește și
40 de ani de când Minaur a câștigat Cupa IHF, în finala cu Zaporoje
