Porțile tradiționale din Gorj, multe dintre ele tot mai greu de găsit în forma lor originală, sunt în centrul unui proiect care încearcă să salveze nu doar obiectele în sine, ci și poveștile, simbolurile și meșteșugul din spatele lor. În acest demers este implicat și Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, partener într-un proiect care pune față în față două dintre marile tradiții românești ale lucrului în lemn.
„Itinerarii și Porți. Povești și simboluri ale porților tradiționale gorjenești, în dialog cu Poarta Sărutului” este un proiect al Asociației Docuart, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. În prima etapă, o echipă formată din regizoarea de film documentar Daniela Apostol și etnologul Albinel Firescu a mers prin 20 de localități din județul Gorj, unde au fost identificate și documentate peste 35 de porți tradiționale din lemn. Cercetarea a însemnat fotografii, filmări, interviuri și recuperarea mărturiilor oamenilor care încă mai cunosc istoria acestor construcții.
Miza este una importantă. Multe dintre porțile vechi dispar odată cu transformarea gospodăriilor, iar odată cu ele se pierd și tehnicile de lucru, motivele ornamentale și poveștile transmise de la o generație la alta. Proiectul încearcă să păstreze această memorie înainte ca ea să rămână doar în fotografii sau în colecțiile muzeelor.
O direcție aparte a cercetării este legătura dintre poarta țărănească gorjenească și Poarta Sărutului a lui Constantin Brâncuși. Nu este vorba despre a spune că una o reproduce pe cealaltă, ci despre observarea unui limbaj comun al lemnului și al simbolurilor: forme, motive și tehnici care apar în cultura tradițională și care pot fi regăsite, transformate artistic, și în universul lui Brâncuși.
Proiectul a trecut deja într-o a doua etapă, la Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara. Aici, doi restauratori și cioplitori în lemn, Ștefan Strâmtu, din Gorj, și Ioan Muntean, din Maramureș, lucrează împreună la realizarea unei porți noi. Punctul de plecare este o poartă gorjenească datată 1846, studiată pentru proporții, tehnica de cioplire și ornamentație. Noua lucrare nu este gândită ca o simplă copie, ci ca o reinterpretare realizată cu respect pentru tradiția din care pornește.
Prezența meșterului maramureșean Ioan Muntean aduce proiectului tocmai dimensiunea de dialog dintre cele două zone. Gorjul și Maramureșul au tradiții puternice ale arhitecturii în lemn, dar fiecare și-a construit în timp propriul limbaj al porților, al ornamentelor și al simbolurilor.
Iar legătura cu Maramureșul nu se oprește aici. Următoarea rezidență este programată la Sighetu Marmației, unde comparația dintre cele două tradiții va continua, de această dată chiar într-un spațiu în care poarta din lemn este unul dintre cele mai recognoscibile elemente ale identității locale.
Proiectul reunește Asociația Docuart, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, alături de alte instituții partenere.
Dincolo de cercetare și de realizarea unei noi porți, ideea este una simplă: un patrimoniu nu poate fi păstrat doar în depozite și fotografii. El rămâne viu atunci când este cunoscut, explicat, transmis și, mai ales, atunci când mai există oameni care știu să-l construiască.
Sursa FOTO: Muzeul Satului Baia Mare / Docu art
Vasile Petrovan
Citește și:
Paula Seling, din nou învingătoare la Mamaia. Marele Trofeu pentru piesa „Ești mai mult”
