Angela Cioca s-a născut în data de 23 ianuarie 1995, la Târgu Jiu. Joacă oriunde la linia de 9m sau pivot, are 1,76 m și 73 kg. Fostă componentă a naționalelor de cadete, junioare și tineret (61 meciuri disputate și 106 goluri marcate). Echipe la care a evoluat în carieră: LPS Târgu Jiu (2008-2009); SSP {coala 181 București (2009-2014); HSG Bad Wildungen Vipers / Germania (2014-2016); Forde Handball IL / Norvegia (2016-2018); CB Salud Tenerife / Spania (2018-2020). Din vară joacă pentru CS Minaur.
– Ai deja câteva luni la Minaur? Te-ai obișnuit cu fetele, fetele s-au obișnuit cu tine?
– Da, îmi place foarte mult, m-am acomodat foarte repede și am prins încredere în forțele proprii. Din păcate însă, voi lipsi o perioadă din cauza accidentării la umăr (Angi a fost operată pe 26 noiembrie – n.a.). Este locul în care mă simt cel mai bine și aștept ca lucrurile să revină la normal, pentru ca suporterii băimăreni să poată fi alături de noi, în tribune.
– Cinci victorii și un egal în șase întâlniri, precum și locul al doilea. E bine?
– Este un început foarte bun pentru noi, dar trebuie să continuăm la fel pentru a ne îndeplini obiectivele. Momentan pentru mine este o perioadă mai dificilă, dar am încredere în colegele mele că vor continua șirul victoriilor. Îmi doresc să revin cât mai repede, să le pot fi alături, să le ajut din teren.
– Cum ți se pare grupa din care face parte Minaur în EHF European League?
– Toate echipele vin din campionate puternice, nici un meci nu o să fie ușor. Cunosc stilul norvegian pentru că am jucat acolo, dar consider că toate echipele sunt puternice și că fiecare meci trebuie tratat cu seriozitate, ambiție și multă dăruire. O să le țin pumnii colegelor mele și sunt sigură că o să treacă cu bine de faza grupelor.
– De ce ai ales Baia Mare?
– Îmi doream foarte mult să revin în România după mulți ani petrecuți departe de casă, iar Baia Mare, un oraș cu tradiție în handbal, mi-a oferit această oportunitate și totodată încrederea de care aveam nevoie pentru a face acest pas.
– Care au fost primii tăi pași în handbal și ce ți-ar fi plăcut să faci dacă n-ar fi fost handbalul?
– Primi mei pași în handbal au fost la 13 ani, prin clasa a 7-a, la orele de sport, după care am mers la echipa Liceului cu Program Sportiv din Tg. Jiu și m-am apucat serios de treabă. Înainte am făcut tenis de câmp și, probabil, dacă nu mă îndrăgosteam de handbal, continuam cu tenisul de performanță.
– Crezi că vei mai putea ajunge să joci vreodată pentru naționala României?
– Desigur, prima dată trebuie să trec peste perioada de recuperare, iar după trebuie foarte multă muncă pentru a ajunge acolo. Nu este imposibil. Momentan, important este să revin cât mai repede pe teren.
– Ce și pe cine ai lua cu tine dacă ar trebui să mergi șase luni pe o insulă pustie?
– Pe insulă am fost deja, haha (Tenerife este cel mai mare oraș din Insulele Canare – n.a.). Pe una pustie aș pleca cu familia și cu cei doi căței ai mei!
– Ce îți place să faci în timpul liber?
– Îmi place mult să am momentele mele de liniște, în care să-mi îndrept gândurile către țelurile propuse. Îmi place să călătoresc, să vizitez locuri noi, să ascult muzică și să vizionez filme.
– Unde vezi Minaur la finalul sezonului (campionat, cupă și cupă europeană)?
– Eu văd Minaur categoric pe primul loc, în toate competițiile din acest sezon, dar este nevoie de multă muncă și de cât mai puține accidentări.
– Există ceva despre tine de care puțină lume știe și care se poate spune?
– Nu. Îmi place să fiu transparentă în orice moment, indiferent de situație și de cei din jur.
