Jandarmii în vizită la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” din Baia Mare - 45 minute în urmă
Revoluția Română 18 decembrie 1989 – Timișoara sub asediu - 2 ore în urmă
CS Minaur joacă în deplasare ultimul meci din acest an - 2 ore în urmă
Dansatorii maramureșeni Luca Mădăras Aluaș – Hannah Gomboș, pe prima treaptă a podiumului la Campionatul Național de Clase al României şi la Cupa Mystic - 2 ore în urmă
„Colindăm în Țara Codrului”: Spectacol de colinde la Asuaju de Sus - 3 ore în urmă
Numeroase grupuri de colindători au adus vestea Nașterii Domnului și astăzi la Catedrala Episcopală Baia Mare - 4 ore în urmă
A fost inaugurat pasajul de la Italsofa - 4 ore în urmă
Percheziții pentru trafic de droguri. Trei persoane au fost reținute - 5 ore în urmă
Inovație și sustenabilitate: elevii de la Colegiul Tehnic „George Barițiu” au realizat ornamente pentru brad, folosind tehnologia modernă - 5 ore în urmă
Senatul a aprobat legea stagiului militar voluntar - 5 ore în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.
















