Într-un gest demn de o mini-revoluție birocratică, Ministerul Sănătății anunță că vine cu o idee nouă sau cel puțin ambalată diferit: medicii buni vor fi plătiți mai bine. Asta, desigur, după ce vor trece prin filtrul unor indicatori de performanță atent calculați, în echipe desemnate de manageri, și raportați cu sfințenie, o dată pe an, în ianuarie. Totul sună a meritocrație curată. Sau, măcar, curățată de praf.
Într-un sistem în care mulți dintre doctorii valoroși își caută salvarea profesională și financiară în clinicile din Occident, Ministrul Rafila pare că vrea să-i convingă să rămână. Cum? Cu bonusuri de performanță oferite, atenție!, din bugetele proprii ale spitalelor. Adică acolo unde e deja greu să cumperi seringi fără dosar cu șină.
Indicatorii sunt împărțiți pe secții: acuți, cronici, chirurgie, ambulatorii. Se măsoară totul: de la gradul de ocupare al paturilor, până la complexitatea cazurilor (în caz că vreun pacient e prea simplu, poate îl mai complicăm puțin pentru punctaj), durata spitalizării, rata reinternărilor, complicațiile, transferurile la ATI, rata mortalității și, desigur, satisfacția pacientului, acel sentiment misterios care, în România, poate fi legat mai degrabă de cât de bine a funcționat relația cunoștință – telefon – nepot decât de tratament în sine.
Într-un exces de transparență controlată, clasamentele medicilor și asistenților se vor publica pe site-ul spitalului. Tot acolo, poate, unde încă nu s-a actualizat orarul vizitelor din 2021.
Cele mai performante cinci secții primesc bani extra. Dar să nu ne entuziasmăm: maximum doi medici și doi asistenți pe secție vor primi bonusul. În ambulatoriu, tot doi medici. Dacă ești al treilea cel mai bun, poate la anul. Sau poate îți găsești un loc în altă echipă, mai… prietenoasă. Nici nu vreau să mă gândesc la situația în care un spital are patru, sau cinci, sau… , medici valoroși.
Evaluarea e făcută de o echipă desemnată de manager. Decizia finală? Consiliul de administrație. Acolo unde, de-a lungul vremii, s-au învârtit tot felul de figuri discrete, uneori cu CV-uri elaborate la cafea și apropouri subtile de sus.
Frustrarea e mare, spune ministerul. Unii trag tare, alții trag chiulul, dar salariile sunt cam la fel. Reforma asta promite să rezolve problema. Dar nu ne e clar cine va garanta că echipele de evaluare vor fi imparțiale. Că bonusurile nu vor ajunge, ca de obicei, în buzunarele celor care trebuie.
Și, dacă spitalul nu are bani pentru bonusuri? Atunci medicii buni pot fi doar fericiți că sunt… recunoscuți. Medicii nu sunt doar profesioniști, sunt oameni care, de multe ori, pun sănătatea altora înaintea propriei vieți. Prețuirea pentru ei nu ar trebui să fie un gest de PR sau o ceremonie cu flori și diplome o dată pe an.
Cum ar fi dacă ar avea parte de salarii decente și corecte (toți), infrastructură demnă de secolul XXI, mai puțină birocrație, mai multă încredere, respect public și susținere morală, acces la formare continuă fără sacrificii personale, consultare (în mod real) în privința politicilor de sănătate? Nu ar fi oare mai cinstit și mai omenesc?
Vasile Petrovan
