De câte ori ai simțit povara vinovăției apăsându-te, chiar și atunci când nu ai greșit cu nimic? De câte ori ai spus „da” când ai fi vrut să spui „nu”, doar pentru a nu dezamăgi pe cineva? Sau te-ai simțit responsabil pentru stările altora, ca și cum fericirea lor ar fi fost datoria ta? Această vinovăție nu s-a născut acum.
Ea vine dintr-un loc mai vechi, din copilărie, când poate ai învățat, fără să realizezi, că iubirea se câștigă prin sacrificiu. Poate ai avut îngrijitori care, fără să-și dea seama, ți-au transmis că ești responsabil pentru starea lor de bine – că dacă erau triști, era pentru că ai greșit tu, iar dacă erau fericiți, era pentru că „te-ai purtat frumos”.
Copil fiind, ai crezut asta. Ai început să te simți vinovat ori de câte ori cineva din jurul tău era nemulțumit sau supărat. Și acel copil încă trăiește în tine, reactivându-se de fiecare dată când simți tensiune sau neacceptare din partea celor din jur.
Dar adevărul este că nu ești responsabil pentru stările altora. Nimeni nu te poate face răspunzător pentru emoțiile lor, așa cum nici tu nu poți da vina pe altcineva pentru ale tale. Fericirea lor este drumul lor, nu al tău. Atunci când vinovăția te apasă, oprește-te și ascultă-te. În loc să te condamni, întreabă-te cu blândețe:
• „Este cu adevărat vina mea?”
• „Cum aș răspunde dacă aș fi un prieten pentru mine?”
• „Ce parte din mine, din trecutul meu, încearcă să vorbească acum?” Uneori, ceea ce simți este doar o amintire. O umbră a copilului care încerca să fie bun, să fie pe plac, să fie iubit. În astfel de momente, amintește-ți că acum ești adultul care poate avea grijă de acel copil interior.
Poți să-i spui: „Nu ești vinovat. Nu trebuie să repari nimic. Ești suficient așa cum ești.” Apoi, respiră. Lasă vinovăția să curgă prin tine ca un val care vine și trece. Acceptă că este doar o emoție, o rămășiță a trecutului care încearcă să se facă auzită.
Nu ești definit de ea. În timp, vei învăța să îți dai voie să spui „nu” fără să te simți rău. Să trăiești fără să cauți aprobarea tuturor. Să îți amintești că ești responsabil doar pentru viața ta, pentru fericirea ta, și că iubirea adevărată nu vine cu condiții.
Vinovăția nu e dușmanul tău, ci doar o parte din tine care vrea să fie văzută. Când o întâlnești, răspunde-i cu blândețe, nu cu judecată. Și amintește-ți, de fiecare dată: nu ești vinovat că exiști. Ești suficient, exact așa cum ești.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: De ce tinerii nu mai acceptă regulile vechi la locul de muncă?
