Juniorii 3 de la AH Minaur au jucat un meci cu părinții - 17 minute în urmă
Alertă pe traseele din Munții Gutâi: doi turiști salvați după întâlnirea cu doi pui de urs - 18 minute în urmă
Tractoare la Bruxelles și negocieri în culise: miza uriașă a acordului UE–Mercosur - 1 oră în urmă
Este posibil astăzi Umanismul? (foileton 4) - 2 ore în urmă
În Urmeniș se organizează concertul „Noi umblăm și colindăm” - 2 ore în urmă
Suporterii naționalei au votat Golul Anului 2025 - 2 ore în urmă
Mircea Coșea, economist și profesor de renume, a murit la 83 de ani - 3 ore în urmă
Colindători în uniformă - 4 ore în urmă
Maternitatea Spitalului Județean „Dr Constantin Opriș” Baia Mare, acreditată în Categoria III A - 5 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș – 19 decembrie 2025 - 6 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când frica bate la ușă!
FRICA! Un cuvânt simplu, dar care ne poate paraliza mintea și inima. Este o emoție profund umană, parte a mecanismului nostru de supraviețuire, activată încă din cele mai vechi timpuri, când strămoșii noștri se confruntau cu pericole reale și imediate. Această parte ancestrală este în noi. Avem nevoie de frică când viața noastră este cu adevărat pusă în pericol.
Astăzi, însă, frica s-a transformat. De multe ori, ea nu mai este despre pericole adevărate, ci despre proiecții, gânduri și scenarii făcute în imaginar.
John C. Maxwell spunea: „Frica a bătut la ușă. A răspuns credința. Nu era nimeni la ușă.”
Ce mesaj puternic, nu-i așa? Este o metaforă care ne invită să ne gândim puțin la naturii fricii. Ce este ea cu adevărat? Și mai ales, de ce pare atât de reală când, de fapt, de multe ori este doar o anticipare a ceea ce ar putea să se întâmple? Este o umbră, nu realitatea!
Studiile din psihologia cognitiv-comportamentală ne oferă o explicație. Frica este de cele mai multe ori rezultatul gândurilor automate și al percepțiilor exagerate despre riscuri. Când ne temem, creierul nostru activează sistemul de alarmă (amigdala) care nu face diferența între un pericol real (cum ar fi o mașină care se apropie) și unul imaginar (cum ar fi frica de a greși într-o prezentare). Reacția este aceeași: ne blocăm, evităm, ne retragem.
Oare cum ar fi dacă, în loc să fugim, am răspunde fricii cu încredere? Cum ar fi dacă, în fața gândului „nu pot”, am spune: „De ce să nu încerc?” Credința despre care vorbește Maxwell nu trebuie neapărat să fie de natură religioasă, poate fi credința în propriile forțe, în adaptarea noastră sau în ideea că, orice ar veni, vom găsi o cale.
Cercetările din domeniul psihologiei pozitive arată că încrederea și curajul se construiesc prin acțiune, nu prin așteptare. “ O să fac ceva atunci când o să mă simt mai încrezător, atunci când o să mă simt mai curajos etc”. Fiecare pas mic pe care îl facem în fața fricii ne reconfigurează creierul, reducând activitatea amigdalei și întărind cortexul prefrontal, acea parte a creierului responsabilă de raționament și luarea deciziilor. Practic, devenim mai buni în a gestiona frica, cu fiecare confruntare. De aceea este atât de important să ne expunem situațiilor anxiogene.
Așadar, data viitoare când “frica îți bate la ușă”, întreabă-te:
– Este aceasta o amenințare reală sau doar un scenariu imaginat?
– Ce aș face dacă aș avea curaj?
– Ce altceva mi-aș spune dacă aș avea încredere în mine?
– Este frica mea bazată pe fapte reale sau pe gânduri care mă îngrijorează?
Răspunsurile nu întotdeauna vor veni imediat, dar a le căuta este, în sine, un act de credință. Și cine știe? Poate vei descoperi, la fel ca în povestea lui Maxwell, că frica… nici măcar nu era acolo.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
















