Într-un moment-cheie al campaniei electorale, cu doar câteva zeci de minute înainte ca primele secții de votare din diaspora să își deschidă porțile, Elena Lasconi, candidata USR la alegerile prezidențiale, a publicat pe rețelele sociale o serie de fotografii controversate. Era seara, în jurul orei 20:50 – o oră deloc întâmplătoare. Rețelele sociale erau pline, televiziunile erau în alertă maximă pentru breaking news, iar efectul viral era garantat.
Fotografiile, care sugerau o presupusă întâlnire între Nicușor Dan, Victor Ponta și Florian Coldea în apropierea aceleiași clădiri, au fost însoțite de un text aparent neutru: „În spiritul adevărului, cred că avem cu toții nevoie de niște explicații pentru aceste fotografii.” Doar că, în lumea comunicării politice, nimic nu e cu adevărat neutru. Postarea a explodat online, strângând în doar două ore peste 10.000 de reacții și mii de comentarii, în special ironice sau aprobatoare.
Ce a urmat? Un val de reacții, acuzații și plângeri penale.
Victor Ponta a reacționat primul, afirmând că fotografiile sunt false și că totul ar fi fost „regizat” de firma Kensington, despre care spune că ar lucra cu Crin Antonescu. El susține că imaginile i-au fost furnizate Elenei Lasconi de către această structură, iar pentru a-și susține afirmația, a depus o plângere online la DIICOT.
Nicușor Dan, și el candidat independent, a mers chiar mai departe. Astăzi dimineață, a sesizat oficial DIICOT, susținând că imaginile sunt „false, modificate digital” și că nu a existat nicio întâlnire reală între cei trei. Dan susține că publicarea fotografiilor i-a afectat „într-un mod grav şi iremediabil” imaginea publică și că scopul campaniei ar fi fost unul clar: „denigrarea sa și manipularea electoratului”.
Uniunea Salvați România (USR) a reacționat la rândul său, distanțându-se ferm de inițiativa candidatei sale. Într-un comunicat oficial, partidul a declarat: „Elena Lasconi avea ea însăşi datoria să verifice autenticitatea fotografiilor publicate, înainte de a arunca în spaţiul public acuzaţiile grave pe care le implică.” Și au dreptate, mai ales că doamna Lasconi a fost jurnalist și știe ce înseamnă să verifici o sursă.
În replică, Lasconi a publicat un clip video dintr-o dezbatere electorală, susținând cu fermitate: „Dacă aş fi intrat în combinaţiile lor, astăzi aş fi fost preşedinta României. Dar nu am fost niciodată omul Sistemului şi nici nu voi fi!”, fără alte cuvinte legate de postarea sa.
Cei care se pricep la tehnologie pot verifica ei înșiși la https://29a.ch/photo-forensics/?fbclid=IwY2xjawKBxTtleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBLTFJ2Z291U0h5UndNeFV6AR57c_FLx6ev7hhpWVqqzmCbhZftNSotG6hWUPZnd8ofkc4UqspqkDPcDRywhQ_aem_vaYtOQ5GygmdJEs_21FIhg#forensic-magnifier , unde orice imagine falsificată poate fi dovedită.
În realitate, imobilul este o reședință privată discretă, care nu se afla în Capitală, ci în comuna Tunari din județul Ilfov, fiind disponibilă pentru închiriere pe platforme online de tip Airbnb și Booking.
Totuși, privind în ansamblu, nu putem să nu ne întrebăm: a fost Elena Lasconi victima unei manipulări? A avut ea încredere prea mare în niște surse obscure? Sau poate a fost o alegere strategică, prea riscantă într-un joc în care credibilitatea se construiește greu și se pierde ușor?
Cert este că într-o campanie în care cuvintele mari se rostesc zilnic, iar încrederea publicului e deja fragilă, asemenea gesturi – fie ele intenționate sau naive – nu fac decât să subțieze și mai tare firul deja uzat al politicii românești.
Și, poate cel mai trist, e că am ajuns să nu mai știm când cineva greșește cu intenție sau doar pentru că a fost prea credul.
Vasile Petrovan
