Denumit şi “creanga de aur”, vâscul este una dintre plantele cu cele mai bogate semnificaţii magice, majoritatea legate de Sărbătorile de iarnă, un simbol al curăţeniei spiritual şi al libertăţii.
În România, se consideră că sărutul sub vâsc în noaptea de Anul Nou asigură fericirea cuplului pe durata întregului an.
Pentru prima oară, sărutul sub vâsc a fost asociat cu festivităţile pe care grecii le organizau de Saturnalii. Apoi, acest obicei a fost legat de tradiţiile primitive legate de căsătorie. Una dintre credinţele acelor vremuri considera vâscul drept un leac pentru fertilitate. O fată care stătea sub o coroniţă de vâsc, în seara de Crăciun nu putea refuza sărutul, iar fata care rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul care urma.
Tradiţia spune că, dacă un bărbat sărută o fată, va trebui să rupă şi o bobiţă de vâsc. După ce s-au rupt toate bobiţele, nu se mai poate săruta nimeni sub vâsc.
Legendele medievale spun că, dacă doi duşmani se întâlnesc sub un pom în care se află vâsc, duşmănia lor încetează imediat. Aceasta, datorită puterii magice a vâscului, pe care medievalii îl venerau.
Norvegienii, indienii nord-americani, druizii celţi consideră vâscul o plantă sacră care, atârnată deasupra uşii, aduce noroc şi bunăstare în casă. Vechii germani credeau că planta provine direct din cer, pentru că îşi păstrează prospeţimea, este mereu verde şi rezistă la ger. Germanii considerau că vâscul cel mai preţios este cel crescut pe crengile de stejar şi îl numeau „lacrima stejarului”, considerându-l de esenţă divină.
Potrivit unei legende nordice, Baldur, fiul zeiţei Frigga, a fost ucis de o săgeată din vâsc. A fost readus la viaţă de lacrimile albe ale zeiţei, care apoi a binecuvântat această plantă.
În Franţa, spre exemplu, există credința că vor fi fericite tot anul cuplurile care se sărută sub vâsc în ziua de Anul Nou Aşa că, nu evitaţi să vă sărutaţi sub vâsc! Nu poate fi decât de bine!
