Prognoza meteo Maramureș, sâmbătă 14 martie 2026 - 1 minut în urmă
Marș comemorativ în Baia Mare pentru Revoluția Pașoptistă – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni - 7 ore în urmă
Deți Iuga a lansat priceasna „Cu amar striga pe cruce” - 10 ore în urmă
Echipa de baschet a Colegiului „Dragoș Vodă” din Sighet s-a calificat la faza națională a Olimpiadei Sportului Școlar - 11 ore în urmă
CS Minaur, doar egal cu Sănătatea Cluj - 11 ore în urmă
Polițiștii maramureșeni încurajează cetățenii să sesizeze comportamentele agresive la volan prin aplicația eSAR - 13 ore în urmă
Béla Zoltán a aniversat 30 de ani de creație artistică, în cadrul vernisajului expoziției personale „Turning Point- Clipa suspendată”, la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» - 14 ore în urmă
Jucător de la Academia de fotbal Minerul convocat la acțiunea de selecție a echipei naționale U15 - 15 ore în urmă
„Târg la Ariniș”: o nouă expoziție de ovine, cabaline, bovine și caprine va avea loc primăvara aceasta, în comuna Ariniș - 15 ore în urmă
Profesorii din învățământul preuniversitar vor fi evaluați psihic la fiecare 4 ani - 16 ore în urmă
Șoferii care contestă suspendarea vor putea rămâne fără permis până la decizia finală
Există o propunere a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) de modificare semnificativă a Codului rutier care, la prima vedere, pare tehnică. Dar, dacă o privești mai atent, îți dai seama că atinge direct viața a sute de mii de oameni. Este vorba despre ideea ca șoferii cărora li s-a suspendat permisul și care contestă sancțiunea în instanță să nu mai aibă dreptul să conducă până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Astăzi, legea spune clar: dacă depui contestație, executarea sancțiunii se suspendă. Cu alte cuvinte, poți conduce până când judecătorii decid definitiv dacă ai fost sancționat corect. Este o regulă care pornește de la un principiu simplu: până nu se stabilește clar că ești vinovat, nu suporți consecința finală.
Noua propunere ar schimba acest echilibru. Dacă ar deveni lege, șoferul ar rămâne pieton pe toată durata procesului. Iar un astfel de proces nu se termină în câteva săptămâni. În practică, poate dura un an, un an și jumătate, uneori chiar doi ani.
Argumentul celor care susțin modificarea este că instanțele sunt sufocate de astfel de dosare. Un procent semnificativ din procesele civile are legătură cu amenzi și suspendări de permise. Într-un singur an, au fost zeci de mii de cauze de acest tip. Se spune că multe contestații nu sunt depuse pentru că șoferul ar fi nevinovat, ci doar pentru a câștiga timp la volan. Practic, depui plângere, îți recuperezi permisul temporar și conduci luni întregi, chiar dacă sancțiunea a fost corectă.
Pe hârtie, pare o soluție pentru a reduce abuzurile și pentru a elibera instanțele. Dar lucrurile nu sunt atât de simple.
Ce se întâmplă cu cei care chiar au fost sancționați greșit? Ce se întâmplă cu omul care trăiește din condus precum șoferii de taxi, curierii, agenții de vânzări, transportatorii? Dacă ei rămân fără permis timp de un an și, la final, instanța stabilește că sancțiunea a fost nelegală, cine le dă timpul înapoi? Cine le acoperă pierderile?
Teoretic, ar putea cere despăgubiri. Practic, asta înseamnă un nou proces, alți ani, alte cheltuieli, alt stres. Iar statul ar putea ajunge să plătească daune în multe cazuri. Paradoxal, dorința de a reduce numărul de procese ar putea genera altele noi.
Mai este și o chestiune de principiu. Accesul liber la justiție înseamnă că poți contesta o sancțiune fără să fii pedepsit suplimentar pentru că ai îndrăznit să o faci. Dacă simpla depunere a unei plângeri te lasă fără permis până la verdictul final, nu mai vorbim doar despre o procedură administrativă, în realitate vorbim despre o presiune indirectă: „contestă, dar suportă consecințele până dovedești că ai dreptate”.
Ni se spune că măsura ar descuraja contestațiile abuzive. Dar unde tragem linia între abuz și drept legitim? Faptul că multe plângeri sunt respinse nu înseamnă automat că toate sunt făcute cu rea-credință. Există și erori. Există și situații în care instanța anulează sancțiuni.
Mai există un aspect rar discutat, legat durata proceselor. Dacă dosarele s-ar soluționa rapid, în câteva luni, impactul ar fi diferit. Problema este că sistemul judiciar funcționează lent. Iar cetățeanul ajunge să plătească pentru această lentoare.
În același timp, nu putem ignora nici argumentul legat de siguranța rutieră. Dacă un șofer a comis o abatere gravă și rămâne în trafic doar pentru că a depus o contestație, există un risc real. Aici este dilema. Cum protejezi interesul public fără să încalci drepturile individuale?
Poate că soluția nu este una radicală, de tipul „toți rămân fără permis până la final”, ci una mai nuanțată. Poate că ar trebui diferențiate cazurile grave de cele minore. Poate că ar trebui accelerată judecarea acestor dosare, în loc să fie modificat principiul de bază.
Ce mă surprinde este tonul general al discuției. Se pare că șoferul care contestă este, din start, suspect de rea-credință. Ca și cum dreptul de a te apăra ar fi o stratagemă, nu un drept. Ne aflăm, din nou, în fața unei alegeri dificile, deoarece vorbim de eficiență administrativă sau protecția drepturilor? Reducerea volumului de muncă sau prezumția de nevinovăție aplicată până la capăt?
Nu e o discuție despre a fi pro-șoferi sau pro-instituții. Este o discuție despre echilibru. Iar când echilibrul înclină prea mult într-o direcție, apar nemulțumiri. Și poate, pe bună dreptate. Pentru că, în final, întrebarea rămâne simplă: e corect să rămâi fără permis ani de zile doar pentru că ai vrut să demonstrezi că ai fost sancționat pe nedrept?
Vasile Petrovan






