În timp ce alte partide își aleg președintele o dată la patru ani, USR pare că a inventat un sport nou: campionatul intern de schimbare a liderului. Din 2016 până în prezent, niciun președinte nu a supraviețuit complet unui ciclu de mandat, iar în iunie 2025, formațiunea votează, încă o dată, un nou președinte. Haideți să vedem care este povestea unui partid mereu în căutarea liderului perfect.
Capitolul 1: Nașterea unui idealist (2016–2017)
Totul a început în 2016, cu Nicușor Dan, matematician, activist civic și omul care părea să fi adunat în jurul său speranțele unei generații „altfel”. Fondatorul Uniunii Salvați Bucureștiul a transformat rapid platforma locală într-un partid național, USR. A fost primul lider, dar și primul care a plecat. În 2017, în urma unor neînțelegeri interne și a disputei privind redefinirea familiei, Nicușor Dan a demisionat, nu înainte de a critica deschis alegerile interne și modul de conducere al noii garnituri.
Capitolul 2: Barna – cel mai rezistent (2017–2021)
După plecarea fondatorului, Dan Barna a preluat șefia partidului. A fost ales în 2017 și repus în funcție în 2019, fiind singurul președinte care a reușit să reziste aproape patru ani. Mandatul său, însă, nu a fost lipsit de controverse: alegeri contestate, presiuni interne și o eșuare notabilă în încercarea de a intra în turul doi al prezidențialelor din 2019.
Capitolul 3: Cioloș – cel efemer (2021–2022)
După fuziunea cu PLUS, Dacian Cioloș a fost ales președinte al noului USR PLUS în octombrie 2021. A rezistat doar câteva luni. În februarie 2022, după ce Biroul Național dominat de oamenii lui Barna i-a respins programul de reformă, Cioloș a demisionat. Odată cu plecarea sa, a fost șters și numele PLUS din titulatură. Revenim, așadar, la simplul și clasicul „USR”.
Capitolul 4: Drulă și marea alianță pierdută (2022–2024)
În iulie 2022, Cătălin Drulă a fost ales președinte cu peste 71% din voturi. A fost o perioadă în care partidul s-a regrupat, dar nu s-a regăsit. Alianța ADU cu PMP și Forța Dreptei s-a dovedit a fi un fiasco. Au obținut doar două mandate în Parlamentul European, pierderea unor primării importante și o retragere grăbită din fruntea partidului, imediat după alegerile din iunie 2024.
Capitolul 5: Lasconi – între Câmpulung și eșecul național (2024–2025)
Elena Lasconi a fost o alegere-surpriză în iunie 2024, după demisia lui Drulă. A venit cu popularitatea unui primar reales cu aproape 70% din voturi, dar și cu un bagaj de controverse. Deși a pierdut locul în fruntea listei pentru europarlamentare, a câștigat șefia USR cu 68,14%. Nu a durat. A fost înlăturată în mai 2025, exact cum a venit: printr-un vot de intern, extrem de controversat.
Capitolul 6: Așteptându-l pe Fritz (2025)
Alegerile din iunie 2025, organizate aproape cu metronomul, aduc noi candidați în cursa pentru președinție. Favorit este Dominic Fritz, primarul Timișoarei, dar și el are parte de o contestație bizară. Se pare că nu are documentele necesare pentru a conduce legal un partid românesc, nefiind cetățean român. Eduard Răducan, contracandidat, a cerut oficial clarificări. Poate că USR nu se schimbă, dar măcar reușește să se auto-saboteze cu stil.
Calendarul votului intern 2025:
– 11–13 iunie: primul tur de scrutin
– 14–15 iunie: centralizarea voturilor
– 16–18 iunie: turul al doilea (dacă e nevoie)
– 21 iunie: Congresul USR validează noul președinte
În loc de concluzie:
USR a fost fondat pentru a aduce o „altfel de politică”. A reușit, într-un sens propriu. Și-a transformat conducerea într-un carusel. Pare că vorbim de un partid care se reinventează mai des decât își convinge electoratul. Sau, altfel spus: în USR, singura constantă e schimbarea președintelui.
Vasile Petrovan
