„Ceie casă” reprezintă în satele maramureșene o cameră cu obiecte de valoare, făcute de mâna găzdoaiei și pregătite ca zestre sau moștenite de la părinți și bunici. Casa „curată” sau „ceie casă”, „odaia bună”, reprezenta camera „gătată”. Aici aveau loc cele mai importante evenimente: erau primiţi musafirii, avea loc peţitul fetei sau copilul nou-născut, când vin cu el de la biserică. Tot aici avea loc petrecerea la „botegiune”, sau se ţinea mortul. Ţesăturile erau atârnate suprapuse, în aşa fel încât să fie vizibile toate. Modelele diferă de la o zonă la alta, de la o localitate la alta. De cum ajungi într-o casă ţărănească, te aştepţi să fie peste tot lucruri făcute de mâna celor care o locuiesc, însă în ultima vreme, în special ţesăturile sunt din ce în ce mai puţine. Cu toate acestea, în Maramureş, tradiția încă mai are un cuvânt de spus. „Ceie casă” abundă de lucruri tradiționale, obiecte frumoase: covoare, cergi înstruțate, icoane valoroase şi talgere, farfurii de ceramică, încadrate de ştergare.
În multe case se găsește un vechi element de decor, ruda, o bârnă din lemn aşezată pe peretele cel mai lung al casei, deasupra paturilor, peste care sunt puse, într-o ordine anume ce diferă de la sat la sat, multe ţesături care fac parte din zestrea fetelor. În lumea tradiționalã, spațiul este o prelungire a omului. Când se oferă ocazia, obiectele create sunt arătate și devin emblematice pentru hărnicia, talentul și locul în comunitate a acelei familii. Odaia țărănească, dă dovadă că, societatea satului marmureșean e încă puternic ancoratã în vechile valori locale.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
