Puțini știu astăzi că unul dintre cele mai importante momente premergătoare Marii Uniri s-a desfășurat într-un loc al cărui nume pare, și acum, o ironie a istoriei: Hotelul Hungaria din Alba Iulia. Clădire impozantă, inaugurată în 1887, hotelul domina „Orașul de Jos”, fiind centrul vieții mondene și politice locale. Avea restaurant, cafenea, sală de întruniri, iar piața din fața lui era principalul loc de promenadă pentru locuitorii orașului la începutul secolului XX.
În 30 noiembrie 1918, destinul hotelului s-a împletit cu destinul României. În încăperile de la etaj, conducătorii Consiliului Național Român au lucrat întreaga zi — și până târziu după miezul nopții — pentru a definitiva programul Marii Adunări de a doua zi. Atmosfera de atunci a fost surprinsă magistral de un corespondent al vremii:
„Conducătorii românilor s-au consfătuit azi toată ziua pentru a pune la punct cât mai bine programul zilei de mâine. Consfătuirea fruntaşilor a avut loc în încăperile de la etaj ale Hotelului «Hungaria». (…) Piaţa din faţa Hotelului «Hungaria» geme de lumea care aşteaptă sfârşitul şedinţelor. Cafeneaua şi restaurantul hotelului sânt pline până la refuz. Peste tot o veselie debordantă, cântece patriotice, dansuri naţionale. Orăşenii şi ţăranii dansează împreună jocurile româneşti.”
În acea noapte, în una dintre cele mai agitate și tensionate perioade ale istoriei, Hungaria devenea locul în care liderii români puneau la punct articolele Rezoluției Unirii. A doua zi, 1 decembrie 1918, documentul pregătit aici avea să fie votat în actuala Sală a Unirii, marcând nașterea României moderne.
După Unire, hotelul a fost botezat Dacia, iar mai târziu, în perioada comunistă, Apulum. Treptat însă, clădirea și-a pierdut farmecul, sufocată de noile construcții care-i umpleau împrejurimile. În anii ’80, a căzut victimă demolărilor comuniste, deși era „locul în care s-au făcut ultimele preparative pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia”.
Astăzi, în locul hotelului se află un bloc de locuințe și câteva sedii de firme și bănci. Piața centrală pentru care imobilul fusese sacrificat nu a mai fost amenajată niciodată.
Și totuși, în amintirea unei nopți de noiembrie din 1918, când între zidurile sale se contura viitorul României, Hotelul Hungaria rămâne un martor tăcut, un filigran al istoriei ascuns sub straturile unui oraș modernizat. O poveste discretă, dar demnă de readus în lumină în fiecare 1 Decembrie.
Vasile Petrovan
