Share
Ion Popescu-Gopo – magicianul desenului și al fanteziei cinematografice

Ion Popescu-Gopo – magicianul desenului și al fanteziei cinematografice

Pe 1 mai, aniversăm nașterea unuia dintre cei mai mari artiști vizionari ai culturii române – Ion Popescu-Gopo (1923–1989), regizor, scenarist, desenator și caricaturist care a scris cu tuș negru și fantezie colorată o pagină unică în cinematografia mondială. Este omul care a dăruit lumii „Omulețul lui Gopo”, o siluetă simplă, dar profundă, care a vorbit despre umanitate, știință, vis, dragoste și absurditatea progresului tehnologic fără suflet.

Născut la București într-o familie de artiști – tatăl său, locotenentul și graficianul Constantin Popescu, semna lucrările cu pseudonimul „Gopo” – tânărul Ion a fost atras de desen încă din copilărie. Studiile le-a urmat la Academia de Arte Frumoase din București și ulterior la Moscova, unde a fost influențat de marile școli de animație sovietică. Însă geniul său avea să strălucească cu adevărat când a combinat arta plastică, umorul și filozofia în animație, dând naștere unui stil original, inconfundabil.

Creațiile sale animate nu aveau doar valoare artistică, ci transmiteau mesaje profunde despre condiția umană, civilizație și idealurile umanității. Într-o epocă în care desenele animate erau adesea dedicate copiilor și umorului facil, Gopo le-a ridicat la rangul de artă filozofică.

Momentul de glorie internațională a venit în 1957, când a câștigat Palme d’Or pentru cel mai bun scurtmetraj de animație la Festivalul de Film de la Cannes cu „Scurtă istorie” – un eseu poetic animat despre evoluția omului. De aici, Gopo a devenit un nume de referință. A urmat o întreagă serie de filme animate și artistice, printre care „S-a furat o bombă” (1962), „Pași spre lună” (1964), „Comedie fantastică” (1975) sau „Maria, Mirabela” (1981), o bijuterie cinematografică realizată în coproducție cu Moldova Film, iubită de mai multe generații de copii.

Omul din spatele Omulețului nu a fost doar un desenator sclipitor, ci și un regizor atent la detalii, un povestitor care credea în bine, în poezie și în capacitatea artei de a educa și de a aduce zâmbet. Era cald, discret și modest, preferând să se exprime prin linii și mișcare, nu prin vorbe.

Ion Popescu-Gopo a fost membru al Academiei de Arte și al Uniunii Cineaștilor din România. A primit numeroase distincții, dar nu le-a lăsat niciodată să umbrească esența muncii sale: să comunice cu oamenii prin frumusețe și simplitate.

A plecat dintre noi în 1989, lăsând în urmă o moștenire artistică impresionantă, care merită redescoperită și valorificată de noile generații. Omulețul lui Gopo trăiește – pe ecrane, în manuale, în memoria cinefililor și în sufletele celor care cred că filmul animat poate vorbi despre esența vieții cu o sinceritate aproape copilărească.

Astăzi, de ziua lui Ion Popescu-Gopo, ne înclinăm în fața unui artist complet, a unui spirit liber și a unui visător care a desenat, literalmente, zborul omului printre stele și printre idei.

Vasile Petrovan


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.





Lasă un comentariu