Când se vorbește astăzi despre Groenlanda și dorința Statelor Unite de a o „obține”, de multe ori se invocă siguranța strategică militară, dar realitatea e mult mai complexă și are rădăcini istorice și economice adânci.
Poate părea ciudat, dar ideea de a „cumpăra” teritorii de la danezi nu e chiar nouă pentru Statele Unite. În 31 martie 1917, pe vremea Primului Război Mondial, SUA au cumpărat Insulele Virgine de la Danemarca pentru suma de 25 de milioane de dolari în aur. Atunci, teritoriul se numea Indiile de Vest Daneze, iar tranzacția a creat un precedent interesant, care ne ajută să înțelegem ce se întâmplă astăzi cu Groenlanda.
Pe scurt, pentru că vremurile erau tensionate, America voia să se asigure că Germania nu va pune mâna pe insule și nu le va transforma într-o bază navală în Caraibe, la doi pași de Canalul Panama. Poziția insulelor era strategică, iar controlul lor însemna securitate militară și protecția intereselor comerciale.
Pentru danezi, coloniile deveniseră costisitoare și greu de apărat într-un conflict major. În loc să riște să le piardă prin forță, au preferat să vândă și să obțină un câștig sigur. A fost o mutare pragmatică, bani imediat și siguranță pentru insule.
Insulele au primit numele de Insulele Virgine Americane, au devenit teritoriu neîncorporat al SUA, iar locuitorii au primit cetățenie americană abia în 1927. Iar banii? Toți plătiți în aur, așa cum se obișnuia la tranzacțiile mari de atunci.
Această poveste arată că un teritoriu poate trece de la o putere europeană la influența americană fără război, doar printr-un acord și cu bani la mijloc.
Astăzi, însă, când președintele Trump și anumite voci din Washington vorbesc despre Groenlanda ca despre o „piesă” care trebuie obținută fie prin cumpărare, fie, în cel mai pesimist scenariu, prin presiune sau forță, e important să înțelegem nu doar motivația militară, ci și cea economică. Groenlanda nu e doar o insulă arctică strategică din punct de vedere geografic. Sub gheață și rocă se află unele dintre cele mai bogate resurse naturale neexploatate de pe planetă. Printre ele se numără petrol și gaze naturale, dar și minerale rare și critice, esențiale pentru tehnologia modernă, tranziția energetică și industria de apărare. Subsolul Groenlandei conține, potrivit estimărilor recente, zăcăminte importante de pământuri rare, precum neodim și disprosiu, folosite la realizarea motoarelor electrice, magneților puternici și sistemelor electronice avansate, dar și minerale precum grafit, cupru, nichel, molibden, cobalt, aur sau diamante.
Aceste pământuri rare sunt cruciale pentru tehnologia actuală, de la smartphone‑uri și turbine eoliene la arme și echipamente militare sofisticate. În aviație, de exemplu, astfel de elemente sunt folosite pentru componente electronice și magneți permanenți în sistemele avioanelor moderne, inclusiv în luptele aeriene și controlul sistemelor, ceea ce le face vitale pentru producerea și întreținerea avioanelor de luptă. Deși cele mai avansate platforme americane moderne ca F‑35 Lightning II folosesc cantități semnificative de pământuri rare, propriile componente nevoite pentru astfel de materiale extind această necesitate către tot lanțul logistic de apărare, ceea ce sporește importanța controlului resurselor critice în exterior.
Groenlanda are două dintre cele mai mari depozite de pământuri rare din lume la Kvanefjeld și Tanbreez, iar diverse companii și state au început deja explorări și proiecte pilot în aceste regiuni. Deși extracția efectivă e greu de realizat în condițiile dure ale Arcticii și cu infrastructura limitată, potențialul economic și strategic e uriaș, iar Europa, Statele Unite și China se uită tot mai atent spre aceste resurse ca alternative la furnizorii actuali, în special China, care domină procesarea globală a pământurilor rare.
Așadar, la fel ca în 1917 când SUA și Danemarca au făcut o înțelegere strategică pe baza intereselor militare ale vremii, situația de astăzi cu Groenlanda are două fețe: siguranța militară și accesul la resursele naturale care sunt vitale pentru tehnologia și economia secolului XXI. Dacă atunci mutarea s-a făcut pentru a bloca o putere rivală de la crearea unei baze militare, acum e vorba despre a asigura accesul la materiile prime care vor decide cine domină tehnologia și apărarea viitorului. Ultimul cuvânt nu e spus, dar istoria și geografia ne arată că interesele strategice se intersectează adesea cu cele economice, iar Groenlanda nu face excepție.
Vasile Petrovan
