Specialiștii guvernului Bolojan se lăudau recent că au pus pe hârtie un calcul frumos, care va aduce sume considerabile la buget. Era vorba de 38 de milioane de euro pe an, dintr-o taxă de 25 de lei impusă pe fiecare colet venit din afara UE. În mintea lor, considerau că au mai găsit un cuptor de aur din care să scoată bani, doar că economia reală n-a primit circulara de la partid și face… ce știe ea mai bine.
În momentul în care avioanele cargo din China au ocolit România și au început să aterizeze liniștite în Ungaria, Bulgaria sau Belgia, banii din taxa-minune n-au mai venit. Nu mai puțini. Zero. Fix zero.
Și aici vine partea cu adevărat dureroasă, ignorată complet de specialiștii – Bolojan în taxe. România nu pierde doar cele 38 de milioane visate, ci încă vreo 100 – 110 milioane de euro pe an din:
– TVA încasat la intrarea mărfii în UE,
– taxe vamale,
– servicii de transport, descărcare, depozitare și logistică.
Astfel, doar din TVA se duc pe apa sâmbetei peste 70 de milioane de euro, iar cu tot cu restul, paguba sare lejer de 140 de milioane de euro anual. Mare realizare. Dar pe Excel dădea bine, deci a mers.
Ca să fie clar: în lume există cam 600 de avioane cargo, iar China operează zilnic în jur de 20 de avioane mari, gen Boeing 777, dedicate Temu, Shein și AliExpress. Ăsta nu e comerț de buzunar, e un flux uriaș de bani, care se mută instant acolo unde e mai ieftin și mai simplu. Nu stă nimeni să plătească taxe patriotice din dragoste de România.
Primele semne sunt deja la vedere. Traficul cargo de pe Otopeni a început să scadă brusc imediat după introducerea taxei. Nu pentru că românii n-ar mai comanda, ci pentru că România a fost scoasă elegant din schema logistică regională. Și nu e nici măcar o premieră. Italia a făcut exact aceeași greșeală, cu o taxă de doar 2 euro pe colet. Rezultatul? Traficul cargo de pe aeroportul Malpensa s-a prăbușit, iar avioanele s-au mutat la Budapesta și Liège. România n-a învățat nimic. Nici măcar din greșelile altora.
Prin urmare „Taxa Temu” se anunță un eșec de sute de milioane de euro, dar nu răspunde nimeni pentru geniala mișcare. Iar când banii nu vin, soluția e mereu aceeași:
– mai mărim TVA-ul,
– mai punem o acciză,
– mai stoarcem populația.
Dar statul? Aparatul bugetar? Niciodată. Adevărul este că nu mai vorbim de gafe izolate. Vorbim de o incapacitate cronică a specialiștilor-Bolojan de a înțelege cum funcționează economia reală.
Vasile Petrovan
